ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3978/2013

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Galați la data de 06 aprilie 2012 reclamantul C.I. a solicitat în contradictoriu

cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA -

CESTRIN anularea procesului verbal de contravenție din 21 martie 2012, cu consecința

anulării sancțiunilor aplicate prin acesta.

Prin sentința civilă

nr. 116 din 10 ianuarie 2013, Judecătoria Galați a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu reținând în esență că, potrivit art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competența de soluționare a plângerii aparține judecătoriei

în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta.

Astfel învestită Judecătoria

Cornetu, apreciind că nu este competentă, prin sentința civilă nr. 3743 din 16 mai

2013, la rându-i, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Galați, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către I.C.C.J.,

reținând în esență, următoarele:

Procedând la interpretarea

art. XXIII din Legea nr. 2/2013, s-a constatat că legiuitorul, prin art. XXIII nu

a înțeles să stabilească instanța competentă să judece procesele în curs de soluționare

la data schimbării competenței numai cu privire la procesele în curs de judecată

în primă instanța în materia contenciosului administrativ, întrucât la alin.

(3) al art. XXIII această categorie de litigii a fost tratată distinct.

Din moment ce competența proceselor

în curs de judecată în primă instanța în materia contenciosului administrativ a

fost tratată distinct, prin alin. (3), rezultă că alin. (1) al art. XXIII prin sintagma

„procesele în primă instanță" acoperă toate litigiile, indiferent de natura

lor, civilă, contravențională, administrativă sau penală, cu privire la care s-au

modificat dispozițiile legale referitoare la instanța competentă să le judece.

Ca urmare, s-a reținut că prin

Legea nr. 2/2013 s-a modificat competența de soluționare a proceselor având ca obiect

plângeri contravenționale împotriva proceselor-verbale de contravenție întocmite

în baza O.G. 15/2002, aceasta revenind judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul.

A mai reținut Judecătoria Cornetu,

că dispozițiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 se referă inclusiv la

această categorie de litigii, motiv pentru care a apreciat că instanța competentă

să judece prezentul litigiu, deși a fost început anterior intrării în vigoare a

Legii 2/2013, revine judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își

are sediul contravenientul.

Învestită a se pronunța

prin regulator de competență, Înalta Curte constată că îi revine Judecătoriei Cornetu

competența de soluționare a plângerii contravenționale, pentru considerentele ce

succed:

În raport de obiectul

cauzei, respectiv plângere contravențională formulată împotriva unui proces - verbal

de constatare și sancționare a contravenției întocmit pentru încălcarea art. 8 din

O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001,

respectiv, cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în

art. 10, conform cărora competența soluționării plângerii aparține judecătoriei

în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În stabilirea instanței

competentă teritorial a soluționa prezenta plângere contravențională, problema care

se ridică în speță este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea

nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul contravenientul, sunt aplicabile.

Se observă că norma de

competență teritorială, derogatorie de la dispozițiile Ordonanței Guvernului

nr. 2/2001, este cuprinsă în Secțiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea:

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în

materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând, deci, distincția

între cele două materii.

Coroborând sediul materiei

cu dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III Dispoziții

tranzitorii și finale, se reține că acestea se referă numai la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nu și la cele în materie contravențională.

Prin urmare, atâta vreme

cât art. XXIII nu cuprinde dispoziții tranzitorii exprese vizând competența teritorială

în materie contravențională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora

rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor

începute după intrarea în vigoare a legii.

Or, în speță, plângerea

contravențională a fost introdusă la 06 aprilie 2012, anterior adoptării Legii

nr. 2/2013, instanța legal învestită fiind cea de la locul săvârșirii contravenției.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției a fost drumul A2 km

12+450 m, în apropierea localității G., județul Ilfov, zonă situată în circumscripția

Judecătoriei Cornetu,

competența soluționării plângerii contravenționale revine, potrivit

art. 32 din O.G. nr. 2/2001, Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 24 septembrie 2013.