ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3978/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 06 aprilie 2012 reclamantul C.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN anularea procesului verbal de contravenție din 21 martie 2012, cu consecința anulării sancțiunilor aplicate prin acesta. Prin sentința civilă nr. 116 din 10 ianuarie 2013, Judecătoria Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu reținând în esență că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competența de soluționare a plângerii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta.

Astfel învestită Judecătoria Cornetu, apreciind că nu este competentă, prin sentința civilă nr. 3743 din 16 mai 2013, la rându-i, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către I.C.C.J., reținând în esență, următoarele: Procedând la interpretarea art. XXIII din Legea nr. 2/2013, s-a constatat că legiuitorul, prin art. XXIII nu a înțeles să stabilească instanța competentă să judece procesele în curs de soluționare la data schimbării competenței numai cu privire la procesele în curs de judecată în primă instanța în materia contenciosului administrativ, întrucât la alin. (3) al art. XXIII această categorie de litigii a fost tratată distinct.

Din moment ce competența proceselor în curs de judecată în primă instanța în materia contenciosului administrativ a fost tratată distinct, prin alin. (3), rezultă că alin. (1) al art. XXIII prin sintagma „procesele în primă instanță" acoperă toate litigiile, indiferent de natura lor, civilă, contravențională, administrativă sau penală, cu privire la care s-au modificat dispozițiile legale referitoare la instanța competentă să le judece. Ca urmare, s-a reținut că prin Legea nr. 2/2013 s-a modificat competența de soluționare a proceselor având ca obiect plângeri contravenționale împotriva proceselor-verbale de contravenție întocmite în baza O.G. 15/2002, aceasta revenind judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

A mai reținut Judecătoria Cornetu, că dispozițiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 se referă inclusiv la această categorie de litigii, motiv pentru care a apreciat că instanța competentă să judece prezentul litigiu, deși a fost început anterior intrării în vigoare a Legii 2/2013, revine judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul. Învestită a se pronunța prin regulator de competență, Înalta Curte constată că îi revine Judecătoriei Cornetu competența de soluționare a plângerii contravenționale, pentru considerentele ce succed: În raport de obiectul cauzei, respectiv plângere contravențională formulată împotriva unui proces - verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit pentru încălcarea art. 8 din O.G.

nr. 15/2002, devin incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, respectiv, cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competența soluționării plângerii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. În stabilirea instanței competentă teritorial a soluționa prezenta plângere contravențională, problema care se ridică în speță este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, sunt aplicabile.

Se observă că norma de competență teritorială, derogatorie de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, este cuprinsă în Secțiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea: Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând, deci, distincția între cele două materii. Coroborând sediul materiei cu dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III Dispoziții tranzitorii și finale, se reține că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și la cele în materie contravențională. Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziții tranzitorii exprese vizând competența teritorială în materie contravențională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a legii.

Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă la 06 aprilie 2012, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, instanța legal învestită fiind cea de la locul săvârșirii contravenției. În considerarea celor ce preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției a fost drumul A2 km 12+450 m, în apropierea localității G., județul Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, competența soluționării plângerii contravenționale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2013.