ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 mai 2013 pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petenta A.C.M.E. a

formulat plângere împotriva Documentului nr. 3989/1558/III-7/2013 din 16 mai

2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Urmare solicitării

instanței, concretizate în Adresa nr. 3336/1/2013 din 18 iunie 2013 adresată

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instituția

menționată a transmis la dosarul cauzei Adresa din 2 aprilie 2013 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, Referatul nr.

3989/1558/III-7/2013 din 10 mai 2013, memoriul petentei și comunicările

efectuate către aceasta la 16 mai 2013.

Verificând cererea și

lucrarea contestată, pe baza actelor și a materialului înaintat de parchet, a

susținerilor petentei și a probelor administrate în cauză, Înalta Curte

constată că plângerea cu care a fost sesizată este inadmisibilă, pentru

considerentele ce urmează:

Din Referatul nr.

3989/1558/III-7/2013 din 10 mai 2013 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția judiciară, rezultă că prin memoriul adresat

Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenta a solicitat, printre altele,

revizuirea Încheierii penale nr. 7 din 14 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul

nr. 7319/1/2012 al Înaltei Curți, în temeiul art. 503 - art. 507 C. proc. civ.,

art. 393 - art. 408 C. proc. pen., a dispozițiilor din Constituția României,

cât și al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, susținând, în esență, că magistrații care au participat la

soluționarea cauzelor și-au exercitat atribuțiile cu rea-credință, cu ignorarea

unor înscrisuri noi și a împrejurării că există hotărâri judecătorești care nu

se pot concilia.

S-a constatat că

petenta a formulat cerere de revizuire a unei hotărâri judecătorești ce nu

poate face obiectul unei asemenea proceduri judiciare, nefiind întrunite

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 393 - art. 394 C. proc. pen.

În consecință, s-a

apreciat că demersul procesual inițiat de către petentă este lipsit de orice

temei legal și contrar scopului prevăzut de lege, propunându-se închiderea

lucrării și comunicarea referatului către petentă.

Împotriva acestei

lucrări a formulat plângere petenta, întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 -

278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Din aceste dispoziții

legale rezultă, pe de o parte, că subiectul îndreptățit să se adreseze instanței

competente pentru verificarea rezoluției procurorului este fie persoana

vătămată, fie orice altă persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate

prin actul procesual atacat în justiție, iar pe de altă parte, că sesizarea

instanței poate fi realizată numai în ceea ce privește rezoluțiile de

neîncepere a urmăririi penale sau ordonanțele ori rezoluțiile de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de

procuror.

Astfel, deși petenta

are, de principiu, calitatea de persoană ale cărei interese legitime au fost

afectate prin actul procesual atacat în justiție, formularea căii de atac

menționate privește doar anumite acte dispuse de către procuror.

Înalta Curte constată

că referatul arătat nu face parte dintre actele de urmărire penală care,

potrivit legii, pot fi atacate în fața instanței de judecată, astfel de acte

fiind limitate la rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ordonanța sau

rezoluția de clasare, ordonanța sau rezoluția de scoatere de sub urmărire penală

sau de încetare a urmăririi penale sau dispoziția de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale cuprinsă în rechizitoriu.

Prin urmare, pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., instanța va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de

petenta A.C.M.E. împotriva Adresei nr. 3989/1558/III-7/2013 din 16 mai 2013 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petenta A.C.M.E. împotriva Adresei nr.

3989/1558/III-7/2013 din 16 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petenta la

plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ