ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4454/2013

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 8 iunie 2012 Uniunea Sindicatelor Libere Marfa Călători Infrastructură B. a solicitat obligarea pârâtului C.N.T.F.M. C.F.R. Marfa la plata de drepturi salariale. Prin sentința nr. 1737 din data de 19 noiembrie 2012 Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș. În motivare, instanța a reținut aplicarea dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, care prevăd că cererile privind conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei rază domiciliază reclamantul.

Față de împrejurarea că reclamanta L.A., pentru care este formulată acțiunea, își are domiciliul în Mureș, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată de aceștia este de competența Tribunalului Mureș. Investit prin declinare, Tribunalul Mureș a pronunțat sentința nr. 1439 din 11 iunie 2013, prin care a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că Uniunea Sindicatelor Libere Marfa Călători Infrastructură B. are sediul în Brașov.

Analizând conflictul de competență, Înalta Curte reține următoarele: Prin decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în judecarea recursului în interesul legii s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. Această decizie a fost publicată în M. Of. nr. 118/1.03.2013, fiind obligatorie, potrivit art. 330 7 alin. (4) C. proc.

civ. În motivare, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii ori aleși. Prin art. 28 alin. (2) din același act normativ se prevede că, în exercitarea atribuțiilor respective, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.

Prin instituirea dreptului organizațiilor sindicale de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, chiar și în lipsa unui mandat expres din partea acestora, cu păstrarea însă a drepturilor de dispoziție procesuală din partea titularilor drepturilor subiective, textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizații, depășind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare legală. Ținând cont că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse și conflictele decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă.

Atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului. Această soluție este aplicabilă și în situația în care organizația sindicală acționează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripțiile unor tribunale diferite, în același temei al legitimării procesuale active extraordinare a organizației sindicale. În speță, reclamantul este Uniunea Sindicatelor Libere Marfa Călători Infrastructură B., ce-și are sediul în B., județul Brașov, aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Brașov, așa încât competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.