ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4454/2013

Asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 8 iunie 2012 Uniunea

Sindicatelor Libere Marfa Călători Infrastructură B. a solicitat obligarea pârâtului

C.N.T.F.M. C.F.R. Marfa la plata de drepturi salariale.

Prin sentința nr. 1737 din data de 19 noiembrie

2012 Tribunalul Brașov

a admis

excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

În motivare, instanța a reținut aplicarea

dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, care prevăd că cererile privind conflictele

de muncă se adresează instanței competente în a cărei rază domiciliază reclamantul.

Față de împrejurarea că reclamanta L.A., pentru care este formulată acțiunea, își

are domiciliul în Mureș, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată de aceștia

este de competența Tribunalului Mureș.

Investit prin declinare, Tribunalul Mureș

a pronunțat sentința nr. 1439 din 11 iunie 2013,

prin care a declinat competența de soluționare a cererii de

chemare în judecată în favoarea Tribunalului Brașov, a constatat ivit conflictul

negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

că Uniunea Sindicatelor Libere Marfa Călători Infrastructură B. are sediul în Brașov.

Analizând conflictul de competență,

Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia nr. 1/2013 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în judecarea recursului în interesul legii s-a

stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2)

din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social

nr. 62/2011) că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile

promovate în numele membrilor de sindicat și instanța competentă teritorial în soluționarea

conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului

reclamant.

Această decizie a fost publicată în M.

Of. nr. 118/1.03.2013, fiind obligatorie, potrivit art. 330

7

alin.

(4) C. proc. civ.

În

motivare, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 28

alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile

membrilor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele

colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și acordurile privind

raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești,

organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători

proprii ori aleși.

Prin art. 28 alin. (2) din același act

normativ se prevede că, în exercitarea atribuțiilor respective, organizațiile sindicale

au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula

acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres

din partea celor în cauză.

Prin instituirea dreptului organizațiilor

sindicale de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, chiar și în

lipsa unui mandat expres din partea acestora, cu păstrarea însă a drepturilor de

dispoziție procesuală din partea titularilor drepturilor subiective, textul

art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele

legitimării procesuale extraordinare a

acestor organizații, depășind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare

legală.

Ținând cont că în cadrul conflictelor de

muncă sunt cuprinse și conflictele decurgând din executarea contractelor individuale

de muncă, pe lângă cele colective, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec

nos distinguere debemus, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă,

inclusiv în conflictele individuale de muncă.

Atât timp cât organizației sindicale i

se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței

teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările

și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului.

Această soluție este aplicabilă și în situația

în care organizația sindicală acționează pentru valorificarea drepturilor subiective

ale mai multor membri de sindicat, având domiciliile în circumscripțiile unor tribunale

diferite, în același temei al legitimării procesuale active extraordinare a organizației

sindicale.

În speță, reclamantul este Uniunea Sindicatelor

Libere Marfa Călători Infrastructură B., ce-și are sediul în B., județul Brașov,

aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Brașov, așa încât competența

de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, în favoarea căreia urmează a

fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.