ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 20/2017

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 542 din 10/07/2017

Mirela Sorina Popescu - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Marius Dan Foitoș - judecător la Secția penală

Lucia Tatiana Rog - judecător la Secția penală

Geanina Cristina Arghir

- judecător la Secția penală

Silvia Cerbu - judecător la Secția penală

Simona Daniela Encean - judecător la Secția penală

Săndel Lucian Macavei - judecător la Secția penală

Ionuț Mihai Matei - judecător la Secția penală

Ana Maria Dascălu - judecător la Secția penală

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Timișoara - Secția penală în Dosarul penal nr. 913/30/2016, prin care, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: "dacă sfera de incidență a obligației de păstrare a contraprobelor prevăzută de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri include și procedeele probatorii ale constatării tehnico-științifice și care este sancțiunea ce poate fi aplicată de către instanța de apel în cazul nerespectării obligației de a păstra contraprobe."

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și art. 27

4

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La ședința de judecată a participat doamna Oana Mihaela Dinu, magistrat-asistent în cadrul Secției penale, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 27

6

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Eleonora Centea.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar au transmis puncte de vedere Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Craiova, care, după caz, au făcut referire și la punctele de vedere ale unora dintre instanțele arondate.

De asemenea, au transmis puncte de vedere Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept, Departamentul de drept public.

La dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul- raportor care a fost comunicat părților la data de 25 mai 2017, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 1.124/C/1.138/III-5/2017 din data de 19 mai 2017, a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept cu care a fost sesizată instanța, fiind depuse și concluzii scrise.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatând că nu sunt alte cereri sau excepții de formulat, a solicitat doamnei procuror Eleonora Centea să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 1.211/1/2017.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că nu este îndeplinită condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei.

Din această perspectivă și în raport cu jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a apreciat că de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul acestei sesizări nu depinde soluționarea pe fond a cauzei.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au ca premisă de aplicare ipoteza reglementată de art. 574 lit. d) din Codul de procedură penală. Prin urmare, dispoziția legală care configurează problema de drept supusă dezlegării nu are legătură cu faza judecății și, deci, nici cu faza soluționării pe fond a cauzei, ci cu faza ulterioară, ce urmează după rămânerea definitivă a hotărârii, respectiv a executării pedepsei și a măsurilor de siguranță.

În ceea ce privește obligația de păstrare a contraprobelor, a precizat că este incident art. 160 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit căruia probele se iau în dublu exemplar și se sigilează. Totodată, a arătat că această problemă a fost invocată de inculpat în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timișoara pronunțându-se prin Încheierea din 23.03.2016, încheiere rămasă definitivă.

Or, întrucât nu pot face obiectul unei chestiuni de drept dispozițiile legale de care a depins rezolvarea altei cauze penale, soluționate definitiv și care se bucură de autoritate de lucru judecat, a apreciat că întrebarea formulată nu îndeplinește condiția de a se afla în dependență cu soluționarea cauzei pe fond, astfel încât sesizarea Curții de Apel Timișoara este inadmisibilă.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din 21 martie 2017, pronunțată în Dosarul penal nr. 913/30/2016, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării chestiunii de drept: dacă sfera de incidență a obligației de păstrare a contraprobelor prevăzută de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, include și procedeele probatorii ale constatării tehnico-științifice și care este sancțiunea ce poate fi aplicată de către instanța de apel în cazul nerespectării obligației de a păstra contraprobe?

II. Expunerea succintă a cauzei și soluția propusă de instanța care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția penală au fost înregistrate apelurile declarate de inculpații O.G., C.N., G.D. și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Timișoara, împotriva Sentinței penale nr. 450 din 8 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 913/30/2016.

La termenul de judecată din data de 16.03.2017, inculpatul C.N. a solicitat, prin intermediul apărătorului ales, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, pentru rezolvarea de principiu a două chestiuni de drept:

1) dacă sfera de incidență a obligației de păstrare a contraprobelor prevăzută de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, include și procedeele probatorii ale constatărilor tehnico-științifice care implică utilizarea metodelor de analiză fizico-chimică a drogurilor, iar, în caz afirmativ, care este sancțiunea aplicabilă în cazul eludării acestei dispoziții legale;

2) dacă nerespectarea exigenței instituite prin norma specială este susceptibilă să cauzeze o limitare a dreptului la apărare și a egalității armelor, incompatibilă cu cerințele unui proces echitabil, constând în suprimarea facultății inculpatului de a contesta probele incriminatorii și de a solicita efectuarea unei expertize, dacă nerespectarea obligației respective constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Obiectul cauzei:

Prin Rechizitoriul nr. 93/D/P/2015 din 5.02.2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților O.G. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, efectuare fără drept și fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii de operațiuni de produse, știind că acestea sunt susceptibile a avea efecte psihoactive, în formă continuată, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de actele normative în vigoare, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal; C.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, efectuare fără drept și fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii de operațiuni de produse, știind că acestea sunt susceptibile a avea efecte psihoactive, în formă continuată, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal; G.D., pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept și fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii de operațiuni de produse, știind că acestea sunt susceptibile a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, republicată, și O.T., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatei O.G. că: în perioada 22.05.2014-18.11.2015 a realizat 10 acte materiale de vânzare, unor colaboratori sub acoperire, de substanțe susceptibile a avea efect psihoactiv, în cazul a trei vânzări substanțele vândute conținând în același timp și droguri de risc; în perioada 22.01.2015-28.07.2015 a vândut împreună cu inculpatul C.N. 11 cantități de substanțe susceptibile a avea efect psihoactiv care au fost depistate, la date diferite, asupra mai multor persoane. În sarcina inculpatului C.N. s-a reținut că în perioada 30.07.2014-12.11.2015 a realizat patru acte materiale de vânzare de substanțe susceptibile a avea efect psihoactiv unor investigatori sub acoperire, în cazul tuturor vânzărilor substanțele vândute conținând în același timp și droguri de mare risc, iar în cazul unei vânzări substanțele au avut conținut și de droguri de risc. S-a mai reținut că în perioada 22.01.2015-28.07.2015 au fost depistate la date diferite asupra unor persoane cumpărători 11 cantități de substanțe susceptibile a avea efect psihoactiv, cumpărate de la sediul firmei controlate de inculpații O.G. și C.N.

Prin același rechizitoriu s-a reținut că inculpatul G.D., în data de 30.04.2015, a vândut cu suma de 90 lei colaboratorului sub acoperire D.G. cantitatea de 0,21 grame conținând substanțe susceptibile a avea efect psihoactiv (AB-Fubinaca) și 0,18 grame substanță pulverulentă conținând substanțe susceptibile a avea efect psihoactiv (alpha - PEP), ambele substanțe primite în scopul vânzării de la inculpata O.G. În sarcina inculpatului O.T. s-a reținut că în data de 15.12.2015 a deținut la domiciliu cantitatea de 9,02 grame canabis, un fragment de țigaretă cu conținut de canabis și un dispozitiv tip râșniță pentru mărunțirea drogurilor, toate fiind găsite cu ocazia percheziției domiciliare.

Prin Sentința penală nr. 450/PI/8.11.2016, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 913/30/2016, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, a fost condamnată inculpata O.G. pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare și pedeapsa complementară, prevăzută de art. 55 lit. a) din Codul penal, art. 66 alin. (1) din Codul penal, a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, conform art. 67 alin. (1) și (2) din Codul penal, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, aceeași inculpată a fost condamnată pentru infracțiunea de efectuare fără drept și fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii de operațiuni cu produse, știind că acestea sunt susceptibile a avea efecte psihoactive, în formă continuată, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, art. 45 alin. (1) din Codul penal s-a dispus ca inculpata O.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare, sporită cu 6 (șase) luni închisoare [reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni], urmând ca inculpata să execute pedeapsa principală rezultantă de: 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare și pedeapsa complementară, prevăzută de art. 55 alin. (1) lit. a) din Codul penal, art. 66 alin. (1) din Codul penal, a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 (doi) ani, conform art. 67 alin. (1) și (2) din Codul penal, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) din Codul penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, respectiv drepturile de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, începând cu rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal inculpata a fost obligată ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din Codul penal s-a impus condamnatei să execute următoarea obligație: să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de probațiune sau organizate de acesta în colaborare cu instituții comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata urmează să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în locații, puncte de lucru la S.C. Piețe - S.A., cu sediul în T., pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) din Codul de procedură penală, raportat la art. 96 din Codul penal, s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei în regim de detenție. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 97 din Codul penal.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatei s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 72 din Codul de procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii din 15.12.2015 ora 22,10 până la 16.12.2015 ora 22,10 și durata arestării preventive din 16.12.2015 până la 21.12.2015. În baza art. 72 din Codul de procedură penală, art. 219 alin. (1) din Codul de procedură penală, art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata măsurii arestului la domiciliu începând cu 21.12.2015 până la 19 aprilie 2016.

În baza art. 399 alin. (1) din Codul de procedură penală, art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, art. 215

1

alin. (8) din Codul de procedură penală s-a dispus încetarea măsurii controlului judiciar luate față de inculpata O.G. prin Încheierea penală din data de 19.04.2016 a Tribunalului Timiș în Dosarul nr. 913/30/2016/a1.4.

II. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul C.N. pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și mare risc, în formă continuată, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară, prevăzută de art. 55 lit. a) din Codul penal, art. 66 alin. (1) din Codul penal, a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 (trei) ani, conform art. 67 alin. (1) și (2) din Codul penal, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, același inculpat a fost condamnat pentru infracțiunea de efectuare fără drept și fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii de operațiuni cu produse, știind că acestea sunt susceptibile a avea efecte psihoactive, în formă continuată, la pedeapsa de: 1 (un) an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, art. 45 alin. (1) din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul C.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare, sporită cu 4 (patru) luni închisoare [reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă de 1 (un) an], urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani și 4 (patru) luni închisoare și pedeapsa complementară, prevăzută de art. 55 lit. a) din Codul penal, art. 66 alin. (1) din Codul penal, a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 (trei) ani, conform art. 67 alin. (1) și (2) din Codul penal, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

În baza art. 65 alin. (1), (3) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, respectiv drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, începând cu rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 din Codul de procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 15.12.2015 ora 22,15 până la 16.12.2015 ora 22,15 și durata arestării preventive din 16.12.2015 până la 21.12.2015. În baza art. 72 din Codul de procedură penală, art. 219 alin. (1) din Codul de procedură penală, art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata măsurii arestului la domiciliu începând cu 21.12.2015 până la 19.04.2016.

În baza art. 399 alin. (1) din Codul de procedură penală, art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, art. 215

1

alin. (8) din Codul de procedură penală, s-a dispus încetarea măsurii controlului judiciar luate față de inculpatul C.N. prin Încheierea penală din data de 19.04.2016 a Tribunalului Timiș, în Dosarul nr. 913/30/2016/a1.4.

III. În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, republicată, s-a dispus condamnarea inculpatului G.D. pentru infracțiunea de efectuare fără drept și fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii de operațiuni cu produse, știind că acestea sunt susceptibile a avea efecte psihoactive, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 83 din Codul penal s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, stabilit în condițiile art. 84 din Codul penal.

În baza art. 85 alin. (1) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) din Codul penal s-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în locații, puncte de lucru la S.C. Piețe - S.A. Timișoara și Regia Autonomă de Transport - S.A. Timișoara, pe o perioadă de 50 de zile.

În baza art. 404 alin. (3) din Codul de procedură penală, raportat la art. 88 din Codul penal, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea- credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție.

IV. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul O.T. pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu la pedeapsa de 1 (un) an închisoare și pedeapsa complementară, prevăzută de art. 55 lit. a) din Codul penal, art. 66 alin. (1) din Codul penal, a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 (un) an și 6 (șase) luni, conform art. 67 alin. (1) din Codul penal, pedeapsă a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, respectiv drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, începând cu rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform dispozițiilor art. 92 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din Codul penal s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probațiune sau organizat de acesta în colaborare cu instituții comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în locații, puncte de lucru la S.C. Drumuri Municipale - S.A., cu sediul în T., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) din Codul de procedură penală, raportat la art. 96 din Codul penal, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei în regim de detenție. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 97 din Codul penal.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal, art. 16 alin. (1) raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-au dispus confiscarea și distrugerea cu păstrare de contraprobe a cantităților de: 0,10 gr pulberi de culoare crem; 0,09 gr pulberi de culoare crem; 0,12 gr pulberi de culoare crem; 0,13 gr pulberi de culoare crem, în total 0,44 gr pulberi de culoare crem în care s-a pus în evidență substanța α-PVP (drog de risc) și α-PEP, menționate în Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 895.871 din 11.01.2016 și care au rămas în urma analizelor de laborator; a cantității de 8,64 grame canabis și a unui dispozitiv tip râșniță, menționate în Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 1.530.119/25.01.2016, care au rămas în urma analizelor de laborator.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii a cantităților de: 1,15 gr fragmente vegetale în care s-au pus în evidență substanțe psihoactive (MDMB-CHMICA în amestec cu AKB-48F), menționate în Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 894186 din 2.09.2015 și care au rămas în urma analizelor de laborator, 5,25 gr fragmente vegetale în care s-au pus în evidență substanțe psihoactive (AB-Fubinaca, MDMB-CHMICA, AKB48-F), menționate în Raportului de constatare tehnico- științifică nr. 893.614 din 30.06.2015 și care au rămas în urma analizelor de laborator.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 225 lei obținute de către inculpatul C.N. din vânzarea drogurilor/substanțelor psihoactive către colaboratorii sub acoperire și a sumei de 585 lei obținute de către inculpata O.G. din vânzarea drogurilor/substanțelor psihoactive către colaboratorii sub acoperire.

În baza art. 112

1

alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) și b) din Codul penal s-a dispus confiscarea extinsă a sumei de 6.415 euro - ridicată de la reședința fără forme legale a inculpatului C.N. și a sumei de 1500 euro și 162.300 lei - ridicată de la reședința fără forme legale a inculpatului O.G.

În baza art. 112

1

alin. (1) lit. a) din Codul penal s-a respins cererea de confiscare extinsă a autovehiculelor cu privire la care s-a dispus instituirea sechestrelor asigurătorii prin Ordonanța din data de 17.12.2015, respectiv autoturismul Porsche Cayenne, ridicat de la inculpatul C.N., autoturism aflat în proprietatea numitei C.A., și autoturismul VW Passat, ridicat de la inculpata O.G., autoturism al cărui proprietar este inculpatul O.T.

În baza art. 255 din Codul de procedură penală s-a dispus restituirea autoturism Porsche Cayenne, ridicat de la inculpatul C.N., autoturism aflat în proprietatea numitei C.A.

În baza art. 255 din Codul de procedură penală s-a dispus restituirea autoturismului VW Passat, ridicat de la inculpata O.G., autoturism al cărui proprietar este inculpatul O.T.

În baza art. 112

1

alin. (1) lit. a) din Codul penal s-a respins cererea de confiscare extinsă a sumei de 1.779 lei, ridicată de la sediul social declarat al S.C. M. C. - S.R.L.

În baza art. 255 din Codul de procedură penală s-a dispus restituirea sumei de 1.779 lei, ridicată de la sediul social declarat al S.C. M. C. - S.R.L.

În temeiul art. 330 din Codul de procedură penală s-a menținut sechestrul asigurător dispus în cursul urmăririi penale prin Ordonanța procurorului din 15.12.2015 asupra sumei de 6.415 euro confiscate extins de la inculpatul C.N., asupra sumelor de 1.500 euro și 162.300 lei confiscate extins de la inculpata O.G.

S-a constatat că prin Încheierea penală nr. 116/18.03.2016 pronunțată în Dosarul nr. 1.491/30/2016, în baza art. 549

1

din Codul de procedură penală, s-a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Timișoara, iar în baza art. 315 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură penală, raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 50 de lei obținute de către suspectul C.O.C. din vânzarea de substanțe psihoactive.

În baza art. 3 și 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, cu modificările ulterioare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații O.G. și C.N. în vederea introducerii profilului genetic al inculpatului în S.N.D.G.J.

Împotriva Sentinței penale nr. 450/PI/8.11.2016 pronunțate de Tribunalul Timiș au declarat apel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Timișoara, și inculpații O.G., C.N., G.D., apeluri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la data de 3.02.2017.

Punctul de vedere al Curții de Apel Timișoara - Secția penală:

Completul care a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile a formulat următorul punct de vedere:

Inculpații C.N. și O.G. au formulat excepții cu privire la nelegalitatea sesizării instanței, a probelor administrate și a actelor de urmărire penală, solicitând, printre altele, a se constata că au fost încălcate prevederile art. 160 alin. (4) din Codul de procedură penală, întrucât nu au fost păstrate contraprobe în ceea ce privește cumpărările autorizate efectuate în datele de 22.05.2014, 30.07.2014, 22.11.2014, 6.12.2014, 13.12.2014, 23.04.2015, 30.04.2015, 22.05.2015, 2.06.2016, 5.06.2015, 24.10.2015, 12.11.2015, 16.11.2015, 18.12.2015. În esență, s-a arătat că valoarea rapoartelor de constatare tehnico- științifică a substanțelor supuse analizei este extrem de controversată, respectiv neconcordanța dintre numărul sigilului aplicat pe plicurile în care ar fi fost introduse probele obținute în urma cumpărărilor autorizate și plicul care a fost desfăcut și în care au fost prelevate fragmentele vegetale și substanțele supuse analizelor de laborator, această neconcordanță creând o stare legitimă de incertitudine și echivoc în privința similitudinii dintre probele despre care se pretinde că provin din vânzările autorizate și probele supuse analizelor de laborator. Se arată că un alt aspect este ignorarea dispozițiilor legale din legea specială, art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care se instituie obligativitatea conservării contraprobelor și dispozițiile procedurale ale art. 160 alin. (4) din Codul de procedură penală, care se aplică prin analogie, inculpații fiind privați de posibilitatea de a se efectua o contraexpertiză în cadrul unei instituții care oferă garanția de imparțialitate. S-a apreciat că se impune eliminarea tuturor procedeelor probatorii prin care s-au obținut aceste probe, urmând ca acestea să fie excluse de la judecarea în fond a cauzei.

Prin Încheierea din data de 23.03.2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Timiș, având a răspunde celor învederate de inculpați cu privire la nelegalitatea administrării probelor, a arătat că criticile formulate în apărarea inculpaților cu privire la rapoartele de constatare tehnico- științifică în sensul neconcordanței între numărul sigiliului notat în procesele-verbale aflate la dosar și numărul de sigiliu indicat în cuprinsul Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 2.488.719/18.09.2014, nu constituie un motiv care să atragă nulitatea actului menționat, existând posibilitatea lămuririi acestei neconcordanțe în faza de cercetare judecătorească. Referitor la nulitatea actelor de analizare a probelor și a rapoartelor de constatare tehnico-științifică, în sensul că acestea ar fi fost întocmite cu nerespectarea art. 160 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora probele pentru analiză se iau în dublu exemplar, s-a constatat că nu operează nulitatea actelor de urmărire penală.

Împotriva încheierii menționate inculpații au declarat contestație la instanța ierarhic superioară, contestație în cuprinsul căreia au fost reiterate aceleași motive invocate și în fața judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond. Prin Încheierea penală din 2.06.2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind nulitatea acestor probe administrate în faza de urmărire penală, având în vedere atât ordonanțele emise de procuror pentru efectuarea constatărilor tehnico-științifice raportat la fiecare probă în parte, cât și conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică. De asemenea, s-a constatat că nu se poate reține existența unei vătămări cauzate inculpaților, în condițiile în care respectivele probe materiale au fost însoțite de procesele-verbale aferente, iar, potrivit art. 160 alin. (4) din Codul de procedură penală, probele pentru analiză se iau cel puțin în dublu exemplar în cazul probelor biologice, întrucât în cazul substanțelor susceptibile a fi droguri constituirea de contraprobe nu este întotdeauna posibilă în condițiile în care cantitatea de expertizat este de cele mai multe ori mică, astfel încât nu ar mai putea fi efectuată analiza ca atare.

Prin urmare, motivele de nelegalitate invocate de inculpați urmează a fi lămurite în faza cercetării judecătorești, așa cum a stabilit judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Timiș, apreciindu-se astfel că este o problemă ce privește fondul cauzei modul de întocmire a rapoartelor de constatare tehnico- științifică.

Instanța de apel a constatat că au fost invocate dispozițiile art. 101 și art. 102 din Codul de procedură penală. Potrivit art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală, probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. La baza formulării acestui text de lege se află principiul legalității și loialității în administrarea probelor, care presupune administrarea numai a mijloacelor de probă prevăzute de lege, în condițiile stabilite de Codul de procedură penală, legislația specială și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Principiul loialității administrării probelor este reglementat în mod expres la art. 101 din Codul de procedură penală, care prevede că este oprit a se întrebuința violențe, amenințări sau orice alt mijloc de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul obținerii de probe. Astfel, a reținut că nelegalitatea unei probe poate rezulta din condițiile în care a fost administrată, iar excluderea este o sancțiune procesuală specifică, aplicabilă în materia probelor administrate cu încălcarea principiului legalității, putând fi dispusă în cazul în care se constată o încălcare substanțială și semnificativă a unei dispoziții legale privind administrarea probatoriului care, în împrejurările concrete ale cauzei, face ca menținerea probei astfel administrate să aducă atingere caracterului echitabil al procesului penal. Se presupune astfel că, netranșând problema rapoartelor de constatare tehnico-științifică a căror neconcordanță cu realitatea și a căror nelegalitate s-a invocat, judecătorul de cameră preliminară a constatat astfel că apărările inculpaților vizează, în principal, încălcarea principiului loialității în realizarea probei impunându-se administrarea de probe pentru lămurirea apărărilor formulate, activitate specifică judecății pe fond. În atare situație, opinia completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei este că aceste rapoarte pot fi analizate sub aspectul legalității și concordanței cu starea de fapt ca urmare a coroborării întregului material probator administrat în cauză.

În concluzie, s-a apreciat că este necesar ca Înalta Curte de Casație și Justiție să dea o dezlegare problemelor de drept sus-menționate.

În ce privește jurisprudența relevantă la nivel național și comunitar s-a menționat că nu sunt cunoscute hotărâri în care să fi fost analizată chestiunea de drept supusă dezlegării.

III. Opinia instanțelor judecătorești

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Craiova, care, după caz, au făcut referire și la punctele de vedere ale unora dintre instanțele arondate.

Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Iași au comunicat că nu au fost identificate repere jurisprudențiale cu privire la problema de drept propusă.

Cu privire la problema de drept supusă dezlegării, respectiv dacă sfera de incidență a obligației de păstrare a contraprobelor prevăzută de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, include și procedeele probatorii ale constatării tehnico-științifice, într-o primă opinie s-a susținut că sfera de incidență a obligației de păstrare a contraprobelor prevăzută de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu include și procedeele probatorii ale constatării tehnico-științifice. În acest sens au opinat Curtea de Apel București, Secția I penală, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Brașov, Tribunalul București, Tribunalul Giurgiu și Tribunalul Olt.

Într-o altă opinie s-a susținut că sfera de incidență a obligației de păstrare a contraprobelor prevăzută de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, include și procedeele probatorii ale constatării tehnico-științifice. Acest punct de vedere a fost susținut de Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Arad și Judecătoria Turnu Măgurele.

Cu privire la problema de drept supusă dezlegării, respectiv care este sancțiunea ce poate fi aplicată de către instanța de apel în cazul nerespectării obligației de a păstra contraprobe, s-a apreciat că raportul de constatare tehnico-științifice urmează a fi apreciat sub aspectul concordanței cu starea de fapt ca urmare a coroborării întregului material administrat în cauză. Această opinie a fost susținută de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel București, Secția I penală, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Covasna, Tribunalul București, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Dolj, Tribunalul Ialomița și Judecătoria Urziceni.

Tribunalul Ilfov și Tribunalul Arad au opinat că sancțiunea pe care instanța de apel o poate aplica este nulitatea relativă, condiționată de o vătămare a drepturilor procesuale.

Tribunalul Teleorman, Tribunalul Gorj și Judecătoria Turnu Măgurele au opinat în sensul că sancțiunea ce poate fi aplicată de către instanța de apel în situația nerespectării acestei obligații este înlăturarea probei.

Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Olt au opinat în sensul că nerespectarea obligației de a păstra contraprobe nu conduce la aplicarea unei sancțiuni de instanța de apel.

Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, a opinat că problema a cărei dezlegare se solicită nu este o veritabilă chestiune de drept care să necesite o rezolvare de principiu dată de instanța supremă, ci vizează aplicarea dispozițiilor legale la cauza concretă dedusă judecății. În acest context s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă, întrucât dispozițiile art. 17 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt imperative și nu fac distincție în raport cu procedeul probatoriu (raport de expertiză sau constatare) prin care se obține proba în cauză, nu restrâng sfera de aplicare a acestei obligații legale, prin urmare norma este clară.

Tribunalul Caraș-Severin a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "Drogurile ridicate în vederea confiscării se distrug potrivit art. 574 lit. d) din Codul de procedură penală. Păstrarea de contraprobe este obligatorie."

Dispozițiile art. 574 lit. d) din Codul de procedură penală se regăsesc în secțiunea a 3-a "Punerea în executare a măsurilor de siguranță" din cap. II "Punerea în executare a hotărârilor" al titlului V din Codul de procedură penală, intitulat "Executarea hotărârilor penale", ceea ce presupune că, în cauză, a fost pronunțată o hotărâre definitivă, iar distrugerea are loc după rămânerea definitivă a hotărârii, astfel că păstrarea obligatorie de contraprobe prevăzută de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se referă la această etapă procesuală, de punere în executare a unei hotărâri definitive.

Constatarea tehnico-științifică, fiind un mijloc de probă, este supusă reglementărilor din titlul IV al Codului de procedură penală, intitulat "Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii", dispozițiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind incidente în această etapă a procesului penal.

IV. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin Adresa nr. 1.124/C/1.138/III-5/2017 din data de 19 mai 2017, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii privind chestiunea de drept supusă dezlegării.

Totodată, în cadrul concluziilor depuse la dosarul cauzei prin Adresa nr. 1.124/C/1.138/III-5/2017 din data de 19 mai 2017, procurorul general, invocând dispozițiile art. 475-477 din Codul de procedură penală, a opinat în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării Curții de Apel Timișoara, apreciind că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, respectiv aceea că de lămurirea respectivei chestiuni de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei. În argumentarea acestui punct de vedere s-a arătat că în jurisprudența sa Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat asupra înțelesului care trebuie atribuit sintagmei "chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei", regăsită în cuprinsul art. 475 din Codul procedură penală.

Astfel, s-a apreciat că admisibilitatea sesizării este condiționată, atât în cazul în care vizează o normă de drept material, cât și atunci când vizează o dispoziție de drept procesual, de împrejurarea ca interpretarea dată de instanța supremă să aibă consecințe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei. Prin urmare, între problema de drept a cărei lămurire se solicită și soluția dată asupra acțiunii penale și/sau civile de către instanța pe rolul căreia se află cauza în ultimul grad de jurisdicție trebuie să existe o relație de dependență, în sensul ca decizia instanței supreme să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate o are în cadrul soluționării pe fond a litigiului.

Din această perspectivă, de lămurirea chestiunii de drept procesual ce face obiect al sesizării nu depinde soluționarea pe fond a cauzei. Aceasta cu atât mai mult cu cât art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, are ca premisă de aplicare ipoteza reglementată de art. 574 lit. d) din Codul de procedură penală. Rezultă că art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vizează faza de executare a unei hotărâri definitive (punerea în executare a măsurilor de siguranță a confiscării speciale). Prin urmare, dispoziția legală care configurează problema de drept supusă dezlegării nu are legătură cu faza judecății și, deci, nici cu soluționarea pe fond a cauzei.

Pe de altă parte, în cauză, cu privire la obligația de păstrare a contraprobelor, este incident art. 160 alin. (4) din Codul de procedură penală, a cărui încălcare, de altfel, inculpatul a invocat-o în procedura de camera preliminară. Prin Încheierea din 23 martie 2016 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Timiș, definitivă prin Încheierea din 2 iunie 2016 a judecătorului de camera preliminară de la Curtea de Apel Timișoara, au fost respinse excepțiile invocate de inculpat, întemeiate pe încălcarea art. 160 alin. (4) din Codul de procedură penală, constatându-se că nu operează nulitatea actelor de urmărire penală/nu sunt îndeplinite condițiile legale privind nulitatea rapoartelor de constatare tehnico-științifică.

Or, nu pot face obiect al unei chestiuni de drept dispoziții legale de care a depins rezolvarea altei cauze penale, soluționate definitiv și care se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât s-ar cere astfel instanței supreme exercitarea unui control judiciar asupra unei soluții definitive, în afara cadrului prevăzut de dispozițiile legale care reglementează căile de atac (Decizia nr. 14 din 18 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 iunie 2016).

V. Examenul jurisprudenței

Decizia nr. 1.050 din 25 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în Dosarul nr. 625/122/2015; Decizia nr. 512 din 31 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în Dosarul nr. 37.495/3/2016.

Nu a fost identificată jurisprudență relevantă în acest sens.

VI. Punctul de vedere al Direcției legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție:

S-a susținut că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, formulată în Dosarul nr. 1.211/1/2017, este inadmisibilă, întrucât nu întrunește condiția de admisibilitate prevăzută în art. 475 din Codul de procedură penală privind existența unei legături de dependență între lămurirea chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei.

Opinia exprimată se întemeiază pe jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care conturează condiția de admisibilitate privind existența unei legături de dependență între lămurirea chestiunii de dr