ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5141/2012

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 11 februarie

2011, reclamanta F.S. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a

Ministerului Administrației și Internelor, solicitând anularea Deciziei de

recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010, menținerea pensiei stabilite

anterior și obligarea pârâtei la plata sumelor cu care i-a fost diminuată

pensia stabilită prin Decizia din 24 octombrie 2006, reținute începând cu data

de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei anterioare.

Prin Sentința civilă nr. 3539/F din 14 martie

2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din

Legea nr. 19/2000, care instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine

publică, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul

pârâtului pentru contestațiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale

de pensii, cum este cazul în speță.

Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 3782 din 24

aprilie 2012, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în

favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Dolj, și, constatând ivit

conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă

instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu

data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în

speță determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în

materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială de

soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii

sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a

Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată, în sensul

că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu

privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru considerentele care

urmează:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr.

119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din

cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data de 27

decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 11 februarie 2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că

„Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și

anume 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din

Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu

privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat, în sensul că aceste cereri se

soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1)

C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este

cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o

cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin.

(1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29

iunie 2012.

Procesat

de GGC - AZ