ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1406/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată:

1.1. Cererea de chemare în judecată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2016 din 7 ianuarie 2016 reclamanta A. SA au chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate solicitând obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ prin care să comunice reclamantei consumul de medicamente aferent vânzărilor acesteia suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății în trimestrul I al anului 2013.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1359 din 25 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii.

- a respins acțiunea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate,

2.1 Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. SA a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

În concret, s-a arătat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea normelor de drept material și conține motive contradictorii sau străine de cauză.

Se susține, contrar celor reținute de instanța de fond, deși CNAS a transmis recurentei informații cu privire la o anumită valoare a consumului de medicamente, aceasta este în imposibilitate de a calcula, în conformitate cu prevederile legale incidente, contribuția clawback, întrucât nu are la dispoziție informațiile privind consumul de medicamente aferent vânzărilor. Or, acest element este cel necesar în vederea corectei stabiliri a contribuției.

În acest sens, necunoscând elementele necesare și instituite de către cadrul legal pentru determinarea corectă a contribuției clawback, a uzitat de mijloacele procedurale conferite de instituția contenciosului administrativ în vederea remedierii situației și îndeplinirii de către CNAS a obligațiilor instituite de lege în sarcina sa.

Apreciază recurenta că dreptul său de a-și calcula contribuția clawback în baza datelor prevăzute de lege, respectiv a consumului de medicamente aferent vânzărilor sale a fost încălcat, iar vătămarea s-a produs prin refuzul nejustificat exprimat explicit, cu exces de putere de către CNAS, de a soluționa cererea sa.

În continuare recurenta face o distincție între cele două noțiuni - Consum și Valoarea consumului- aspect ce reiese, conform opiniei sale și din prevederile contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013 - 2014. Din același act normativ reiese și faptul că, în mod evident, consumul de medicamente se exprimă cantitativ, fără a se referi la echivalentul bănesc al acestuia, pentru acesta din urmă folosindu-se alte expresii.

Cu atât mai mult, regula se impune în cazul în care cele două noțiuni sunt folosite chiar în cuprinsul aceluiași act normativ. Rezultă că nu se pot folosi doi termeni diferiți ("valoarea consumului" și "consum") pentru a desemna aceeași noțiune (cea de "valoare a consumului") așa cum interpretează CNAS și prima instanță prevederile O.U.G. nr. 77/2011.

Mai mult, solicită înaltei Curți să constate că modificarea recentă a O.U.G. nr. 77/2011 prin intermediul O.U.G. nr. 69/2014 (cu aplicarea doar începând cu trimestrul IV 2014) întărește și mai mult argumentația referitoare la distincția "consum"/"valoarea consumului".

Arată recurenta că, în realitate, în perioada de referință vizată de prezenta cauză, textul amintit avea următorul conținut:

"Stabilirea, calculul și declararea contribuției se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informațiilor furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Contribuția trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).".

Or, "informațiile furnizate de CNAS" erau reglementate în art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 care avea următorul conținut:

"Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate ".

Pe cale de consecință, nu există nicio bază legală, iar recentele modificări introduse prin O.U.G. nr. 69/2014 întăresc acest argument, pentru a considera că CNAS comunică deținătorilor de APP valoarea consumului de medicamente. Dimpotrivă, astfel cum a solicitat pârâtei, aceasta trebuie să îi comunice consumul de medicamente exprimat cantitativ.

În continuare recurenta citează o serie de dispoziții legale, din interpretarea cărora, apreciază că rezultă cu claritate faptul că legiuitorul deosebește între consumul de medicamente, exprimat în număr de unități de ambalaj, și valoarea acestui consum însemnând o exprimare valorică în bani a consumului.

Pe cale de consecință, sub acest aspect, reiese că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii, întrucât se apreciază, pe de-o parte, că CNAS nu trebuie să comunice plătitorului taxei cantitatea de medicamente consumată într-un trimestru, pe de altă parte arată că aceeași noțiune poate exprima, în egală măsură, tocmai cantitatea.

De asemenea, hotărârea încalcă normele de drept material ce reglementează modul de stabilire a contribuției și, mai ales, informațiile ce trebuie comunicate plătitorilor taxei.

Argumentul instanței de fond în sensul că cele două noțiuni exprimă același lucru (doar valoarea consumului) pentru că O.U.G. nr. 77/2011 vorbește despre "consumul trimestrial total" referindu-se la o valoare monetară a acestuia, nu poate fi primit întrucât CTt este un simplu indice într-o formulă de calcul, interpretarea și sensul acestui indice, așa cum sunt definite de ordonanță, nu pot fi aplicate prin extensie la alte situații, de altfel, acest indice nici măcar nu este comunicat prin notificarea atacată (nu se comunică părților decât rezultatul calcului, adică procentul "p"), - CTt este diferit de consumul individual și, cu atât mai mult, de valoarea acestuia.

Similar punctelor precedente, recurenta apreciază că instanța de fond susține că nu este corectă interpretarea teleologică pe care o face aceasta, întrucât scopul urmărit de lege se poate atinge și prin interpretarea pe care o face CNAS, nu numai cea a recurentei. Pe de altă parte instanța de fond nu arată în niciun fel motivele pentru care consideră că una dintre cele două interpretări este de preferat în atingerea scopului legii, în condițiile în care admite că ambele au această aptitudine.

Altfel spus, instanța de fond consideră că atât interpretarea recurentei, cât și cea a CNAS sunt apte să ducă la satisfacerea scopului urmărit de legiuitor, însă nu arată pentru ce motive este de preferat interpretarea pe care o face CNAS, iar din această perspectivă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Nu în ultimul rând, recurenta susține că CNAS are la dispoziție toate datele necesare pentru a ne transmite consumul de medicamente exprimat cantitativ. Acest aspect reiese tocmai din legislația secundară emisă chiar de CNAS în aplicarea O.U.G. nr. 77/2011 și care conferă toate pârghiile pentru a controla și cunoaște toate informațiile necesare în acest sens.

Conform art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011:

"Farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 raportează consumul de medicamente care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, după cum urmează:

- farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;

- unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente pe baza formularelor de raportare aprobate prin ordin comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în termen de 30 de zile."

Mai precis, contractul cadru prevede astfel (art. 99): în relațiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de medicamente evaluați au următoarele obligații: (...)

j) să transmită caselor de asigurări de sănătate datele solicitate, utilizând platforma informatică din asigurările de sănătate. (...);

g) să întocmească și să prezinte caselor de asigurări de sănătate, în condițiile stabilite prin norme, documentele necesare în vederea decontării medicamentelor cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu - factura și alte documente justificative prevăzute în norme. Sumele prevăzute în factură și medicamentele și materialele sanitare din documentele justificative însoțitoare, prezentate caselor de asigurări de sănătate de furnizorii de medicamente în vederea decontării acestora, trebuie să corespundă cu datele raportate în Sistemul unic integrat și cu datele raportate conform prevederilor lit. v);

Prin urmare, toate aceste informații referitoare la cantitățile de medicamente acordare pacienților ajung la CNAS care are astfel toate informațiile necesare pentru a putea comunica, astfel cum O.U.G. nr. 77/2011 o cere, consumul de medicamente aferent vânzărilor sale.

Faptul că CNAS are la îndemână toate aceste informații - cantitatea medicamentelor compensate - rezultă chiar din înscrisurile depuse de pârâtă în alte dosare de anulare a notificărilor. Astfel, CNAS depune în mod constant în dosarele amintite o anume adresă emisă de Consiliul Concurenței în data de 19 iulie 2012.

În această adresă, Consiliul exprimă opinia referitoare la intenția de la momentul respectiv a CNAS de a publica pe site-ul propriu, în mod integral și nediscriminatoriu:

"intenția dumneavoastră de a posta pe site o serie de informații referitoare la consumul trimestrial de medicamente care stau la baza calculului privind contribuția trimestrială suportată de deținătorii autorizațiilor de punere pe piață". Răspunsul face evident referire și la chestiunea pusă în discuție de CNAS:

"Conform adresei dumneavoastră, ar urma să fie avute în vedere datele înregistrate la nivelul CNAS ca urmare a declarațiilor lunare ale caselor județene, din care rezultă valoarea vânzărilor de medicamente, respectiv cantitatea și valoarea compensată pe fiecare cod CIM, precum și mediul prin care acestea au fost eliberate sau consumate".

Sistemul taxei clawback vizează aplicarea acesteia în privința medicamentelor suportate din FNUASS și din bugetul MS într-o perioadă de referință de un trimestru, fără a avea importanță momentul în care medicamentul a intrat în lanțul comercial. Este logic că orice DAPP știe precis momentul în care a vândut prima dată un anumit medicament, însă nu are de unde să știe data la care acel medicament a fost acordat pacientului și, pe cale de consecință, compensat/decontat din fondurile publice.

Tocmai din acest motiv O.U.G. nr. 77/2011 prevede obligația CNAS de a comunica plătitorilor contribuției consumul de medicamente înregistrat și suportat din FNUASS și din bugetul MS într-o perioada de referință de un trimestru. Pe baza acestor date, consumul de medicamente aferentă vânzărilor și procentul "p", fiecare deținător de APP va putea să își calculeze contribuția datorată în perioada de referință.

Din cele de mai sus rezultă în afara oricărui dubiu că, în mod nelegal, CNAS nu a comunicat consumul de medicamente suportate din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății, ci o "valoare" a acestui consum pe care nu știe sigur cum a determinat-o.

2.2 Apărările formulate de intimat:

Se susține că valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, se stabilește de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială, în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, în temeiul prevederilor legale mai sus menționate, rezultă faptul că la stabilirea, calculul și declararea contribuției clawback se are în vedere valoarea consumului de medicamente decontate din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Se mai arată că modul de calcul al contribuției trimestriale nu are în vedere vânzările realizate de către DAPP, ci consumul de medicamente aferent vânzărilor fiecărui DAPP, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare. Dacă legiuitorul ar fi dorit să se raporteze doar la vânzările realizate de DAPP, cu siguranță nu ar fi făcut referire expresă la consumul de medicamente raportat de furnizorii de servicii medicale caselor de asigurări de sănătate. Mai mult, procentul "p" se aplică valorii consumului centralizat de medicamente aferente unui DAPP pentru un trimestru.

Astfel, deși recurenta - reclamantă cunoaște vânzările sale de medicamente, nu are cum să cunoască momentul în care acel medicament este vândut sau utilizat de furnizorii de servicii medicale, existând un decalaj între momentul vânzării unui medicament de către DAPP și decontarea acelui medicament din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

În accepțiunea O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare vânzările realizate de către recurenta - reclamantă nu au relevanță în stabilirea, calcularea și declararea contribuției trimestriale, legiuitorul reglementând expres ca la calculul contribuției trimestriale se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraților.

De asemenea, criticile recurentei în ceea ce privește interpretarea în mod literal, sistematic și teleologic a prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că acesteia ar fi trebuit să i se comunice de către CNAS doar consumul centralizat de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate (respectiv nr. de cutii, bucăți, pastile, etc), și nu valoarea acestuia, sunt nefondate.

În fapt, casele de asigurări de sănătate decontează, în condițiile Contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat de furnizorii din circuitul deschis (farmacii) și din circuitul închis (spitale și centre de dializă,) și transmit CNAS, în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, atât în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

De altfel, în mod corect instanța de fond a motivat faptul că interpretarea sistematică făcută de reclamantă nu poate fi reținută ca valabilă, deoarece, aceeași expresie "consum de medicamente" folosește legiuitorul și atunci când stabilește modul de calcul al procentului "p". întrucât în calculul acestui procent nu intră doar consumul unui singur medicament, este evident că legea nu se putea referi decât la valoarea consumului exprimată în bani, neputându-se face calculul pe numărul de cutii, bucăți, pastile etc.

Dacă ar fi acceptată opinia recurentei - reclamante s-ar ajunge la imposibilitatea obiectivă de aplicare a textului de lege de către C.N.A.S., având în vedere faptul că raportările caselor de asigurări de sănătate sunt făcute prin exprimarea consumului în RON, și nu în cutii, bucăți pastile etc. și ținând cont de faptul că, C.N.A.S. (raportat la legislația aplicabilă) nu deține o evidență a consumului de medicamente exprimată în cutii, bucăți, pastile etc, astfel că, așa după cum a reținut și instanța de fond, o interpretare a textului de lege dorit de reclamantă ar duce la neaplicarea legii, ceea ce contravine principiului că o lege trebuie interpretată în sensul de a produce efecte juridice, și nu al neaplicării ei.

3.1 Argumente de fapt și de drept relevante

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Se observă că prin Adresa nr. x din 30 aprilie 2013, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a comunicat către recurenta reclamantă A. SA obligația de a plăti contribuția prev. de O.U.G. nr. 77/2011 (taxa clawback), respectiv faptul că valoarea procentului "p" pentru trimestrul I 2013 este de 15.87%, iar consumul de medicamente pentru trimestrul I 2013 suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor plătitorului de contribuție pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuția trimestrială, este prevăzut în anexă și conține TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare DAPP.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, recurenta nu a contestat datele comunicate prin Adresa nr. x din 30 aprilie 2013 de mai sus, însă, ulterior, după aproximativ 2 ani și 6 luni de la comunicarea datelor, a formulat cererea înregistrată sub nr. x din 22 septembrie 2015 prin care a solicitat Casei Naționale de Asigurări de Sănătate să comunice reprezentantului său legal, în conformitate cu prevederile legale aplicabile, consumul de medicamente aferent vânzărilor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății în trimestrul I 2013.

Recurenta a justificat solicitarea sa prin aceea că se află în imposibilitate de a calcula contribuția clawback care nu se face în funcție de valoarea consumului comunicat anterior, ci în funcție de consumul de medicamente aferent vânzărilor, existând o deosebire între cele două noțiuni.

Prima instanță a constatat că argumentele reclamantei în sensul existenței unei distincții între noțiunea de valoare a consumului de medicamente și cea de consum de medicamente care ar rezulta din interpretarea prevederilor art. 3 și art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, este nefondată, iar recurenta își grefează primul motiv de recurs pe combaterea acestor aprecieri ale primei instanțe.

Așadar, pentru a răspunde primului motiv de recurs referitor la diferența vădită între termenii de consum și valoare, Înalta Curte va porni analiza de la interpretarea textelor legale incidente.

Se observă, în primul rând, că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare și prin legislația derivată (cu referire la cele în vigoare în perioada de referință).

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011:" Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, o contribuție trimestrială calculată conform prezentei ordonanțe de urgență."

Această contribuție s-a calculat conform art. 3 din Ordonanță, respectiv:

"(1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

2) Procentul "p" se calculează astfel:

P = CTt - Bat/CTt x 100, unde:

CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, calculat prin împărțirea la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat."

Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) și (21) din O.U.G. nr. 77/2011, "Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, persoane juridice române, au obligația să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în termenul prevăzut la alin. (1), lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială. Persoanele juridice menționate la alin. (1) și (2) au obligația să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuția."

Înalta Curte constată că din cuprinsul notificării rezultă că intimata-pârâtă a comunicat reclamantei acele elemente de fapt și de drept prevăzute de lege, respectiv valoarea procentului "p" și valoarea consumului de medicamente aferent trimestrului în litigiu, conform anexei la notificare.

Așa cum a fost detaliat și mai sus, O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare în perioada de referință) stabilesc în mod expres care sunt informațiile pe care CNAS are obligația să le comunice deținătorilor de autorizație de punere pe piață, iar indicarea consumului de medicamente ce stă la baza obligației recurentei de a achita contribuția, nu este prevăzută de legiuitor în sarcina CNAS.

Totodată, prin adresa ce face obiectul acțiunii de față s-a adus la cunoștință procentul de contribuție pentru trimestrul I 2013, suportat din FNUASS și din bugetul MS aferent, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Așadar, notificarea contestată cuprinde atât temeiul de drept în baza căruia a fost emisă cât și indicarea elementelor obligatorii stabilite de legea cadru în materie - O.U.G. nr. 77/2011, respectiv indicarea modalității de calcul a contribuției și valoarea procentului "p", în raport de care recurenta poate stabili dacă în cazul său au fost sau nu respectate dispozițiile legale incidente.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 2 din Ordinul comun MS/CNAS nr. 1518/890 din 3 noiembrie 2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente, furnizorii de servicii medicale răspund de corectitudinea și exactitatea datelor raportate caselor de asigurări de sănătate. Prin urmare, acest mecanism este unul care are la bază raportări însușite și asumate pentru corectitudinea lor de către furnizorii de servicii medicale, validate de casele de asigurări de sănătate și transmise CNAS, iar aceste date au fost transmise recurentei așa cum au fost comunicate CNAS.

Ca atare, în condițiile în care calculul procentului "p" notificat recurentei reclamante a respectat la momentul emiterii actului administrativ atacat legislația în vigoare, precum și actele normative emise pentru punerea în aplicare a legislației principale și care nu au fost atacate și anulate pentru nelegalitate, Înalta Curte nu poate stabili că modalitatea de calcul încalcă drepturile subiective ale recurentei.

Totodată, se reține că, în temeiul prevederilor legale mai sus menționate, rezultă faptul că la stabilirea, calculul și declararea contribuției clawback se are în vedere valoarea consumului de medicamente decontate din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, iar modul de calcul al contribuției trimestriale nu are în vedere vânzările realizate de către DAPP, ci consumul de medicamente aferent vânzărilor fiecărui DAPP, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare.

Ca atare, în mod legal prima instanță a apreciat că aceeași expresie "consum de medicamente" folosește legiuitorul și atunci când stabilește modul de calcul al procentului "p". Întrucât în calculul acestui procent nu intră doar consumul unui singur medicament, este evident că legea nu se putea referi decât la valoarea consumului exprimată în bani, neputându-se face calculul pe numărul de cutii, bucăți, pastile etc.

De asemenea, corect s-a statuat că prin interpretarea recurentei s-ar ajunge la imposibilitatea obiectivă de aplicare a textului de lege de către CNAS, în condițiile în care, raportările caselor de asigurări de sănătate teritoriale sunt făcute prin exprimarea consumului în RON, ci nu în cutii, bucăți, pastile etc.

În legătură cu motivul de recurs referitor la existența în evidențele intimatei pârâte a consumului de medicamente pe trimestrul de referință, așa cum a fost solicitat prin adresă, se constată că nici aceste susțineri nu sunt fondate.

Astfel, pârâta nu deține o evidență a consumului de medicamente exprimată în cutii, bucăți, pastile etc., așa cum eronat apreciază recurenta.

Prevederile art. 5 alin. (4) din actul normativ mai sus menționat fac referire exclusivă la consumul de medicamente, întrucât nu ar putea fi decontat consumul de medicamente exprimat cantitativ, respectiv nr. de cutii de medicamente, bucăți, pastile, etc, din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care presupun sume de bani, fără ca acest consum să aibă o valoare pecuniară, având în vedere faptul că furnizorii, în baza prevederilor legale mai sus invocate, raportează consumul de medicamente care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

De altfel, în mod corect instanța de fond a motivat faptul că interpretarea sistematică făcută de reclamantă nu poate fi reținută ca valabilă, deoarece, aceeași expresie "consum de medicamente" folosește legiuitorul și atunci când stabilește modul de calcul al procentului "p". întrucât în calculul acestui procent nu intră doar consumul unui singur medicament, este evident că legea nu se putea referi decât la valoarea consumului exprimată în bani, neputându-se face calculul pe numărul de cutii, bucăți, pastile etc.

Totodată, conform art. 3 alin. (1) ce stabilește modul de calcul al taxei:

"Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție".

Așadar, în condițiile în care s-ar accepta opinia recurentei reclamante, este evident că nu s-ar mai putea stabili procentul "p", de vreme ce în cuprinsul formulei de calcul se include valoarea consumului de medicamente, iar nu consumul (identificat prin cantități sau cutii), așa cum a susținut aceasta.

Pe de altă parte, în cauză nu s-a justificat o vătămare, prin indicarea valorii consumului, în notificare, în condițiile în care pentru a se calcula taxa fiscală pe care o datorează, formula de calcul conține valoarea consumului de medicamente, așa cum de altfel, i-a fost comunicat de către CNAS.

Nu în ultimul rând, în accepțiunea O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare vânzările realizate de către recurenta - reclamantă nu au relevanță în stabilirea, calcularea și declararea contribuției trimestriale, legiuitorul reglementând expres că la calculul contribuției trimestriale se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraților.

Având în vedere toate aceste argumente, se poate concluziona că recurenta reclamantă are la dispoziție toate datele necesare pentru calcularea taxei, așa cum i-au fost comunicate prin adresa inițială, astfel că solicitarea ulterioară a acesteia de a-i fi pus la dispoziție consumul de medicamente, iar nu valoarea consumului, apare ca fiind lipsită de interes practic, în scopul declarat de aceasta.

Ca atare, așa cum legal a reținut și prima instanță, refuzul intimatei pârâte, exprimat prin Adresa nr. x din 22 septembrie 2015, nu poate fi calificat drept un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri.

3.2 Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul declarat este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 și disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. SA împotriva Sentinței civile nr. 1359 din 25 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2019.

Procesat de GGC - LM