ÎCCJ, Decizia nr. 74/2020

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2024 din 12 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat perimat recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 20 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs A., nemotivat, susținându-se doar că, în speță, cauza trebuia judecată potrivit regulilor de procedură prevăzute de C. proc. civ. de la 1865, iar nu conform noului C. proc. civ.

Se menționează că recursul urmează a fi motivat după comunicarea hotărârii atacate.

II. Procedura de filtrare a recursului

Întrucât recursul este de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (procesul a început la data de 27 noiembrie 2014, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) din C. proc. civ.).

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că cererea de recurs nu a fost semnată și nu a fost motivată.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat că recursul nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) și e) C. proc. civ., în sensul că nu a fost semnat, nu a fost motivată, iar recurentul nici nu a procedat la motivarea căii de atac după comunicarea hotărârii atacate.

După comunicarea raportului, recurentul A. a depus cerere prin care a solicitat amânarea depunerii punctului de vedere la raport cu 30 de zile, motivat de faptul că este în vârstă de peste 65 de ani și nu poate depune la poștă, în contextul pandemiei sanitare, înscrisurile solicitate.

Completul de 5 Judecători reține că termenul de depunere a punctului de vedere la raport este cel prevăzut de art. 492 alin. (4) C. proc. civ., de 10 zile de la comunicarea raportului, iar, în contextul pandemiei sanitare, analizând cererile formulate și depuse de recurent, în aplicarea art. 21 din Constituția României privind accesul liber la justiție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciază că recursul a fost însușit de recurent, acesta urmând a fi analizat doar din perspectiva nemotivării acestuia.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate față de orice alte cereri, excepția nulității recursului, pentru nemotivare, reținută prin raport, pe care o va admite, pentru considerentele arătate în continuare.

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs, motivele de casare fiind limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar art. 489 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, recurentul nu a formulat motivele de recurs, odată cu cererea de recurs, și nici nu a procedat la motivarea căii de atac după comunicarea hotărârii atacate.

Astfel, prin cererea de recurs, ce a fost depusă înainte de comunicarea hotărârii, recurentul susține doar că, în speță, cauza trebuia judecată potrivit regulilor de procedură prevăzute de C. proc. civ. de la 1865 și face mențiunea că motivele vor fi dezvoltate ulterior, după comunicarea hotărârii.

După comunicarea hotărârii către recurent, aceasta nu a depus, printr-un memoriu separat, dezvoltarea motivelor de casare.

Se constată că susținerile invocate de recurent în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile procedurale citate, întrucât acesta doar afirmă că, în speță, cauza trebuia judecată potrivit regulilor de procedură prevăzute de C. proc. civ. de la 1865, fără a dezvolta și a arăta însă motivele pentru care acest aspect ar constitui vreun motiv de nelegalitate a deciziei recurate prin raportare la soluția pronunțată, de perimare a recursului declarat de A. împotriva Încheierii din 20 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Astfel, criticile invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece recurentul nu formulează nicio critică referitoare la soluția de perimare a cererii sale de recurs, susținerile recurentului neputând fi încadrate în ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În consecință, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii recurate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția de perimare și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, motiv pentru care susținerile recurentului nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că recurentul A. nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din codul menționat și, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2024 din 12 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Dată în cameră de consiliu, astăzi, 25 mai 2020 și pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

GGC - CL