ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 377/2016

Decizia nr. 377/2016

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport cu prevederile art. 483 și urm. C. proc. civ.,

constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 108/2015 din 24

aprilie 2015, Tribunalul Buzău, secția I civilă a respins ca nefondat recursul

declarat de contestatorii A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 1061 din 15

decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, în Dosarul nr. x/282/2014,

având ca obiect contestație la executare.

Împotriva acestei

decizii, contestatorii A. și B. au declarat recurs, fără a atașa cererii dovada

achitării taxei judiciare de timbru.

Pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție dosarul a fost înregistrat la data de 7 august

2016, iar prin încheierea din 20 ianuarie 2016 s-a fixat termen în ședință

publică, cu citarea părților, pentru discutarea excepției necompetenței

materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția

necompetenței materiale, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și

urmează să o admită, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă

soluționare Curții de Apel Ploiești, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare:

În conformitate cu

dispozițiile art. 132 C. proc. civ.: "când în fața instanței de judecată

se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților ea

este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă, ori, dacă este

cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent", iar,

potrivit dispozițiilor art. 129 pct. 2 C. proc. civ., necompetența este de

ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de

competența unei instanțe de alt grad.

Potrivit

dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., dispoziții legale cu caracter imperativ,

de ordine publică, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: „1. recursurile

declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri,

în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile

în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme

de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Așadar, în

conformitate cu prevederile art. 97 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competența

de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la recursurile

declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în

cazurile prevăzute de lege.

Totodată,

dispozițiile art. 96 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevăd: „Curțile de apel

judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege".

Conform art. 483

alin. (4) C. proc. civ., „în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se

soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat

hotărârea atacată".

În principiu, în

situațiile în care, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă sau ale

legii speciale, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse

recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat

superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză sau, după caz, de

competența instanței expres prevăzute de lege.

Competența materială

expres stabilită de lege, fiind de natură imperativă, dispozițiile cu privire

la aceasta nu pot fi înlăturate; nesocotirea dispozițiilor legale privitoare la

competență constituie motiv de nulitate a hotărârii pronunțate, chestiunea

competenței fiind esențială în ce privește judecata.

În speță, hotărârea

supusă recursului a fost pronunțată de Tribunalul Buzău, astfel că, din

coroborarea dispozițiilor art. 96, art. 97 și art. 132 C. proc. civ., cu

referire la art. 483 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că instanța competentă

material a soluționa cauza este Curtea de Apel Ploiești, instanța ierarhic

superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, în favoarea căreia se va

stabili competența de soluționare a cauzei.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 129 C. proc. civ., raportat la art. 96

alin. (1) pct. 3 cu referire la art. 97 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și la

art. 483 alin. (4) C. proc. civ., va admite excepția privind necompetența

materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și va

trimite cauza spre soluționare Curții de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

privind necompetența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a

II-a civilă și trimite cauza spre soluționare Curții de Apel Ploiești.

Fără nicio cale de

atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2016.

Procesat de GGC - LM