ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 271/2013

I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr.

271 din 24 ianuarie 2013

Prin contestația

înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 10 februarie 2011, sub nr.

860/90/2011, reclamantul

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și Retragere - Filiala

Vâlcea, în numele și pentru membrii săi,

a chemat în

judecată pe pârâta

Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

solicitând anularea deciziilor de recalculare a pensiilor emise

de pârâtă la 31 decembrie 2010, pentru membrii de sindicat.

Prin încheierea din 4 aprilie 2011, Tribunalul Vâlcea, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile

art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei

contestate, care instituie o

competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în

favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului

pentru contestațiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii,

cum este cazul în speță.

Învestit prin

declinare, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, a pronunțat sentința civilă nr. 7680 din 28 septembrie

2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența

în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul

Vâlcea

și, constatând ivit conflict negativ de competență, a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru

a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât

Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se

face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din

Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența

teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de

casele de pensii sectoriale

(fostele case de

pensii ale M.A.N., a M.A.I. și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile

în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă,

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei

revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Vâlcea.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume Casa de Pensii din cadrul M.A.N.

Deciziile contestate

au fost emise la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut

la data de 10 februarie 2011.

Este adevărat că la

data emiterii deciziilor contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011,

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 10 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin.

(1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.”

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I., s-a modificat în

sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010,

în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere s-a

adresat instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina era cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Vâlcea.