ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1928/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 14974 din 16 septembrie 2016, Judecătoria Sectorului 1 București, pronunțată în dosar nr. x/2015, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins, ca fiind prescrisă, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G. și H., prin care aceasta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 196.489,24 RON, cu titlul de despăgubiri, dobânzi legale penalizatoare raportat la debitul de 196.489,24 RON calculate de la data de 15 noiembrie 2011 până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință, a fost obligată reclamanta la 2.500 RON cheltuieli de judecată față de pârâtul H.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin încheierea de ședință din data de 19 septembrie 2017, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata apelului declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 14974 din 16 septembrie 2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Împotriva acestei încheieri de ședință, reclamanta a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul București, la data de 24 octombrie 2017.

La data de 6 noiembrie 2017, Tribunalul București a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 6 noiembrie 2017 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 9.

Prin rezoluția completului din data de 9 noiembrie 2017, s-a fixat termen de judecată la 5 decembrie 2017 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de recurs.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de față, în raport de dispozițiile art. 97 pct. (1), art. 483 alin. (4) și art. 414 C. proc. civ.

Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea atacată cu recurs, care a fost pronunțată de către tribunal, s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat în cauză, calea de atac împotriva acesteia fiind reglementată de dispozițiile exprese ale art. 414 C. proc. civ.

Astfel, potrivit acestor prevederi legale, încheierea prin care instanța s-a pronunțat asupra suspendării judecării procesului poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară.

Prin urmare, în situația în care suspendarea judecății a fost dispusă de către tribunal, competența de soluționare a recursului aparține curții de apel, instanța ierarhic superioară tribunalului.

În plus, potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a Înaltei Curți.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Constatări similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce prevede că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Rațiunea normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curți îi revine prin lege competența de soluționare a recursului. De altfel, același scop îl urmărește și recursul soluționat de alte instanțe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Este incontestabil că Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituție, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competență în soluționarea recursurilor, în absența unei norme exprese de competență în acest sens. Astfel, art. 126 alin. (3) din Constituție prevede că acest rol se exercită de către Înalta Curte de Casație și Justiție "potrivit competenței sale".

Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se constată că nu este prevăzută în mod expres competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, iar, în cazul particular al atacării unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecății, textul de la art. 414 C. proc. civ. statuează fără echivoc că soluționarea recursului aparține instanței ierarhic superioare celei care s-a pronunțat asupra suspendării.

În aplicarea dispozițiilor anterior menționate, competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă, revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel București, instanță în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a recursului, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva încheierii de ședință din data de 19 septembrie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2017.