ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2521/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2521/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, în contradictoriu cu pârâta A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3500 RON, reprezentând plată nedatorată - drepturi bănești.

În motivarea acțiunii, s-a arătat în esență că angajatorul i-a achitat pârâtului drepturi salariale pe care nu le datora, fapt constatat printr-un control al Curții de Conturi a României.

Prin sentința civilă nr. 129/22.01.2018, Tribunalul Suceava, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, reținând că sediul reclamantei vizat de dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii este sediul Administrației Bazinale de Apă Siret, independent de existența unor subunități fără personalitate juridică și chiar dacă raportul juridic dedus judecății s-a derulat la o subunitate.

Constatând că reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Siret are sediul în Bacău, Tribunalul Suceava a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secția I civilă a pronunțat sentința nr. 453/02.05.2018, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

La solicitarea instanței, prin precizările depuse la dosar la data de 26 aprilie 2018, s-a arătat că în cauză reclamant este Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, care stă în judecată în nume propriu.

La termenul din 2 mai 2018, la solicitarea completului de judecată, reprezentantul convențional al Administrației Bazinale de Apă Siret a arătat că reclamantul în cauză este Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.

În motivarea soluției sale, instanța a reținut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul și că, în speță, calitatea de reclamant o are Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.

Cum sediul reclamantului se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava, instanța a apreciat că această instanță este competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are ca obiect un conflict de muncă, astfel cum acesta este definit în dispozițiile art. 1 lit. n) și p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei, se reține că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii și dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de muncă reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Așadar, în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă competența de soluționare a unor asemenea cereri se stabilește în funcție de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenței în raport de sediul "unității", așadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.

Conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare este învestită Înalta Curte nu a fost generat de raportarea la norme de competență diferite, întrucât ambele instanțe care s-au dezînvestit reciproc au considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, ci a fost determinat de aplicarea acestor dispoziții legale în speță, în ceea ce privește calitatea de reclamant, pe care ar putea să o aibă diversele unități menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 61 din Legea nr. 107/1996: (1) În coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor se înființează Administrația Națională "Apele Române", instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii, așa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administrației Naționale "Apele Române" care funcționa cu statut de regie autonomă. (2) Administrația Națională "Apele Române" are în subordine administrații bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituții publice cu personalitate juridică.

În cauză, se constată că acțiunea a fost formulată de A.N. Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava. Dat fiind caracterul obligatoriu al indicării elementelor oricărei cereri de chemare în judecată, prevăzute de art. 194 C. proc. civ., inclusiv cele referitoare la numele sau denumirea părților și numele reprezentantului, mențiunile din cuprinsul cererii deduse judecății relevă calitatea de reclamantă a A.N. Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Siret.

Mai mult, în speță, din dosarul Tribunalului Suceava se află împuternicirea acordată de către Administrația Bazinală de Apă Siret, cu sediul în județul Bacău, în favoarea Sistemului de Gospodărire a Apelor Suceava, cu sediul în județul Suceava, pentru a reprezenta instituția în litigiile cu agenți economici și persoanele fizice aflate pe aria administrativă a SGA Suceava, fapt ce demonstrează că Sistemul de Gospodărire a Apelor Suceava acționează ca mandatar al reclamantei Administrația Bazinală de Apă Siret și nu poate întruni concomitent calitatea de reclamant si aceea de mandatar.

Astfel, în determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial, este important sediul unității ce are calitatea de reclamantă, iar nu sediul unității fără personalitate juridică, care acționează ca mandatar al reclamantei, chiar dacă raportul de muncă s-ar fi derulat la sediul mandatarului.

Calitatea de mandatar a Sistemului de Gospodărire a Apelor Suceava și instituția reprezentării nu au efecte juridice în planul competenței și nu atrag o anume competență, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părțile înțeleg să figureze în proces.

Împrejurarea că la termenul din 2 mai 2018, reprezentantul Administrației Bazinale de Apă Siret a precizat că reclamant în prezenta cauză este Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, cu sediul în Suceava, nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce privește competența teritorială, atâta vreme cât precizarea a fost făcută verbal, fără a fi depus un înscris în acest sens din care să rezulte că acesta este punctul de vedere al persoanei juridice reprezentate, respectiv Administrația Bazinală de Apă Siret.

Indicarea sediului procedural la adresa unității fără personalitate juridică, în condițiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, fără a constitui criteriu de stabilire a competenței teritoriale.

În plus, dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii stabilesc o competență teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului și nici de dreptul comun în materie de competență teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant.

Întrucât sediul Administrației Bazinale de Apă Siret se află în județul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanța competentă teritorial a soluționa pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanța de la sediul societății reclamante.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.