ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1588/2018

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.268 RON, reprezentând plată nedatorată - drepturi bănești.

În motivarea acțiunii, s-a arătat în esență că angajatorul i-a achitat pârâtului drepturi salariale pe care nu le datora, fapt constatat printr-un control al Curții de Conturi a României.

Prin Sentința civilă nr. 1527 din data de 14 decembrie 2017, Tribunalul Suceava a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, reținând că sediul reclamantei vizat de dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii este sediul Administrației Bazinale de Apă Siret, independent de existența unor subunități fără personalitate juridică și chiar dacă raportul juridic dedus judecății s-a derulat la o subunitate.

Constatând că reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Siret are sediul în Bacău, Tribunalul Suceava a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a pronunțat Sentința nr. 213 din data de 14 martie 2018, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

La solicitarea instanței, prin înscrisul depus la data de 6 februarie 2018, s-a arătat că în cauză reclamant este Administrația Bazinală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, care stă în judecată în nume propriu.

La termenul din 14 martie 2018, la solicitarea completului de judecată, atât reprezentantul convențional al Administrației Bazinale de Apă Siret, cât și reprezentantul convențional al Sistemului Hidrotehnic Independent Siret, au arătat că reclamantul în cauză este Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.

S-a arătat că motivul pentru care în cererea de chemare în judecată inițială a fost trecută și AN Apele Române și Administrația Bazinală de Apă Siret, este acela că Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, deși are calitatea de angajator, nu are personalitate juridică.

Instanța a reținut că, potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul și că, în speță, calitatea de reclamant o are Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.

Cum sediul reclamantului se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava, instanța a apreciat că această instanță este competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul supus analizei, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta AN "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, în calitate de angajator, în contradictoriu cu pârâtul A., are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit în dispozițiile art. 1 lit. n) și p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei, se reține că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din C. muncii și dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de muncă reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Așadar, în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă competența de soluționare a unor asemenea cereri se stabilește în funcție de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenței în raport de sediul "unității", așadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.

În speță, la dosarul Tribunalului Bacău se află precizările formulate în scris de către reclamantă, în cuprinsul cărora se menționează expres că reclamantă în cauză este Administrația Bazinală Siret, cu sediul în municipiul Bacău, județul Bacău (sediu evidențiat în același dosar - extras din O.U.G. nr. 107 din 5 septembrie 2002 privind înființarea Administrației Naționale "Apele Române").

Împrejurarea că în cererea de chemare în judecată este menționat Sistemul Hidrotehnic Independent Siret - unitate fără personalitate juridică a companiei Administrația Națională "Apele Române" - ca mandatar al reclamantei Administrația Bazinală Siret - care la rându-i este o unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea aceleiași companii, respectiv Administrația Națională "Apele Române" - nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce privește competența teritorială, atâta vreme cât competența teritorială este reglementată printr-o normă specială imperativă, iar autoritatea ce are calitatea de reclamantă este Administrația Bazinală Siret, în reprezentarea companiei Administrația Națională "Apele Române", iar nu unitatea fără personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecății s-a derulat la aceasta din urmă.

Indicarea sediului procedural la adresa unității fără personalitate juridică, în condițiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, fără a constitui criteriu de stabilire a competenței teritoriale.

În determinarea instanței competente nu s-a ținut cont de precizările orale făcute în fața Tribunalului Bacău la termenul de judecată din data de 14 martie 2018 de consilier juridic B., pentru Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, și consilier juridic C., pentru Administrația Bazinală de Apă Siret, câtă vreme nu s-a făcut dovada că aceștia exprimau punctul de vedere al persoanei juridice reprezentate.

Textele legale mai sus menționate stabilesc o competență teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului și nici de dreptul comun în materie de competență teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant.

Cum sediul Administrației Bazinale Siret se află în municipiul Bacău, județul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanța competentă teritorial a soluționa pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanța de la sediul societății reclamante.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 mai 2018.

Procesat de GGC - CL