ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1788/2020

Ședința publică din data de 30 septembrie 2020

Deliberând asupra cererii de suspendare, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 17 septembrie 2020, petenții A., S.C. B. S.R.L. prin administrator special C., S.C. D. S.R.L prin administrator judiciar E., F. și C. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Olt pentru motive de bănuială legitimă și suspendarea judecării procesului ce face obiectul acestui dosar până la soluționarea cererii de strămutare.

Examinând, cu prioritate excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de suspendare, instanța supremă reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 143 alin. (1) C. proc. civ.:

"La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1000 RON. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleași condiții, fără citarea părților, chiar înainte de primul termen de judecată".

Cererea de suspendare cu care petenții au învestit instanța este o cerere incidentală, care se circumscrie prevederilor art. 30 alin. (6) C. proc. civ., fiind formulată în cadrul unui proces aflat în desfășurare și neavând o existență de sine stătătoare.

În conformitate cu art. 123 alin. (1) C. proc. civ., "Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120."

Înalta Curte reține că prin cererea principală s-a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Olt, iar potrivit dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza I C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de strămutare aparține curții de apel, instanța de la care se cere strămutarea fiind un tribunal din circumscripția acesteia.

Cum judecata cererii de strămutare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Olt este de competența Curții de Apel Craiova, Înalta Curte reține că nu este competentă să soluționeze cererea vizând suspendarea dosarului a cărui strămutare s-a solicitat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor 123 alin. (1), raportat la art. 142 alin. (1) și art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., va fi admisă excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu, și, în consecință, va fi declinată competența soluționării cererii de suspendare în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței a materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitor la soluționarea cererii formulate de petenții A., S.C. B. S.R.L. prin administrator special C., S.C. D. S.R.L. prin administrator judiciar E., F. și C. privind suspendarea judecării dosarului nr. x/2019, al Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, până la soluționarea cererii de strămutare ce face obiectul dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Declină competența de soluționare a cererii de suspendare în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2020.