ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2454/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Deliberând, asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Revizuentul A. a exercitat succesiv mai multe căi de atac de retractare împotriva unor hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționare unor căi de atac extraordinare.

Prin decizia nr. 881 din 14 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, hotărâre care a fost pronunțată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Revizuentul A. a solicitat revizuirea acestei decizii, iar prin decizia nr. 1439 din 9 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2010, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1439 din 09 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, a formulat cerere de revizuire A., indicând lacunar temeiul de drept, și anume art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., invocând un viciu de procedură în comunicarea hotărârii judecătorești astfel atacate și neprecizând, punctual, pentru care din ipotezele prevăzute de textul legal la punctele1-11 solicită retractarea acestei hotărâri.

Potrivit rezoluției din 7 septembrie 2020, s-a fixat termen de judecată la 18 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale articolului menționat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În ceea ce privește judecata prezentei cereri de revizuire, Înalta Curte reține dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Or, pentru a fi admisibilă o atare cale de atac extraordinară prin prisma motivelor expres și limitativ prevăzute de lege (art. 509 alin. (1) pct. 1-11 din C. proc. civ.), este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă revizuirea să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.

Așa cum rezultă din istoricul rezumat al cauzei, decizia nr. 881 din 14 mai 2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a fost pronunțată în procedura reglementată deart. 493 alin. (5) din C. proc. civ., iar o astfel de hotărâre nu este suspusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, împotriva hotărârii pronunțate în procedura de filtrare a recursurilor în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. partea nu are deschis dreptul de a exercita vreo cale de atac, nici de reformare și nici de retractare.

Acesta a fost raționamentul juridic avut în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă atunci când, prin decizia nr. 1439 din 9 iulie 2020 a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 881 din 9 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Astfel, în considerentele acestei decizii s-a reținut că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. nu pot fi supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În litigiul pendinte, cum prin cererea de revizuire se tinde la anularea deciziei nr. 1439 din 9 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuent împotriva deciziei nr. 881 din 14 mai 2020, hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, în raport cu prevederile art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., nici cererea de față nu este susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.

Analizând pricina din perspectiva dreptului de acces la o instanță, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție sau exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare, nu constituie o încălcare a dreptului la liber acces la justiție.

Astfel, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1439 din 09 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2020.