ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1047/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1047/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 4 iunie 2020
Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin încheierea de ședință din 09 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, s-a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de petenta A. privind recuzarea întregului complet de judecată învestit cu soluționarea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 51 din 29.03.2018 a Curții de Apel Timișoara.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de ședință din 09 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs petenta A..
Procedura derulată în fața Înaltei Curți
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 08 noiembrie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin raportul întocmit la data de 08 noiembrie 2019 asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de petenta A. împotriva încheierii de ședință din 09 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, s-a procedat la verificarea condițiilor de formă ale recursului prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., constatându-se că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate care să vizeze încheierea atacată în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., cerință a cărei lipsă este sancționată cu nulitatea potrivit art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.
Completul de filtru C6, la data de 18 noiembrie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.
Ulterior, s-a procedat la întocmirea unui supliment la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar completul de filtru C6, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.
Prin suplimentul la raport întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de petenta A. împotriva încheierii de ședință din data de 9 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a reținut că motivele de recurs au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut de art. 468 alin. (3) din C. proc. civ. și nu cuprind critici susceptibile de cenzură în recurs care să vizeze nelegalitatea încheierii sus-menționate, cerințe prevăzute sub sancțiunea nulității, potrivit art. 489 alin. (1) coroborat cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.
Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului sau la suplimentul la raport.
Prin încheierea de ședință din 02 aprilie 2020 s-a acordat termen la 04 iunie 2020, în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând recursul, prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul recursului îl constituie încheierea de ședință din 09 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, încheiere prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de revizuenta A. privind recuzarea întregului complet de judecată învestit cu soluționarea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 51 din 29.03.2018 a Curții de Apel Timișoara.
Potrivit programului de evidență informatizată a instanțelor, dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Timișoara, secția civilă, în care a fost pronunțată încheierea recurată, a fost soluționat la data de 10 octombrie 2019, prin decizia nr. 530.
Această decizie, prin care s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 51 din 29.03.2018 a Curții de Apel Timișoara, nu este o hotărâre definitivă, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind supusă căii de atac a recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.
Prin urmare, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri", recurenta având deschisă calea de atac a recursului.
Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.
Prin urmare, obligației procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 487 alin. (1) C. proc. civ. îi corespunde, corelativ, și o sancțiune, aceea a nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) din același cod.
Se reține faptul că cererea de recurs formulată de petentă nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze încheierea atacată, fiind invocate în mod formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.
Ulterior, la data de 08 ianuarie 2020 (data depunerii la oficiul poștal), recurenta - petentă a depus motivele de recurs printr-un memoriu separat.
Prin urmare, recursul a fost declarat de petentă la data de 13 septembrie 2019 (data înregistrării la Curtea de Apel Timișoara - dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție), iar motivele de recurs au fost depuse printr-un memoriu separat la data de 08 ianuarie 2020 (data depunerii la oficiul poștal - dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Conform dovezii de înmânare aflate în copie la dosarul de recurs, decizia nr. 530 din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă (prin care s-a soluționat cauza în care a fost pronunțată încheierea recurată) a fost comunicată recurentei la data de 07 noiembrie 2019.
Este de notat și norma de trimitere cuprinsă în art. 494 C. proc. civ. coroborat cu art. 468 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cu care "Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel."
Raportând dispozițiile legale menționate la circumstanțele particulare ale speței se reține că recursul se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac, înăuntrul termenului de declarare și de motivare, termen care curge de la data depunerii cererii de recurs.
Așa fiind, având în vedere că recurenta A. nu a formulat motivele de recurs în termenul legal și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 09 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii de ședință din 09 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2020.