ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1793/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Împotriva încheierii civile nr. 1 din 4 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019.1 de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă sub nr. x/2020.

Prin încheierea din 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 a fost suspendată judecata cererii de revizuire declarate de revizuentul A. împotriva încheierii civile nr. 1 din 4 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019.1 de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuentul A., la 24 martie 2020.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 26 mai 2020, sub nr. x/2020.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că, deși încheierea din 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 este susceptibilă de recurs, conform dispozițiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat recurentului pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Prin rezoluția din 30 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată la 24 septembrie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Analizând recursul din perspectiva excepției de nulitate invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din același act normativ sancționează cu nulitatea lipsa motivelor de nelegalitate din cererea de recurs.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs presupune invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În cauză, prin motivele de recurs, recurentul A. nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel, care a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire pe care acesta a formulat-o împotriva încheierii civile nr. 1 din 4 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019.1 de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ci s-a rezumat să menționeze că exemplarul încheierii care i-a fost comunicat nu este semnat de cei angajați în înfăptuirea actului de justiție.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia din cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ și formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept. În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susține nelegalitatea hotărârii.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanță, din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din acest act normativ.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2020.