ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 604/2018

Ședința publică din data de 28 februarie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub număr de dosar x/2015, urmare a disjungerii acțiunii principale, ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2015 al aceleași instanțe, de cererea reconvențională, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 92.126 euro contravaloarea sumei de 405.354,44 RON reprezentând penalități contractuale până la 18.04.2015, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 156/2016 Judecătoria Pătârlagele a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și, în baza art. 130 alin. (2) și art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivare, s-a reținut, în esență, că obiectul cauzei de față disjunse are o valoare mai mare de 200.000 RON și, întrucât acțiunea principală a fost soluționată pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, cererea reconvențională nu mai este o cerere incidentală, stabilind astfel competența în favoarea Tribunalului București.

După declinare, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar, pe rolul Tribunalului București, iar prin sentința civilă nr. 2973 din 12 mai 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Pătârlagele. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalului București a apreciat că Judecătoria Pătârlagele este competentă să soluționeze cauza, reținând, în esență, că prezenta este o cerere formulată în temeiul dispozițiilor art. 209 C. proc. civ., disjunsă din cererea de chemare în judecată principală, cuprinde apărările pârâtei și propriile solicitări în legatură cu cererea reclamantei, pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de aceasta, astfel încât operează prorogarea materială de competență, cauza urmând a fi soluționată de aceeași instanță inițial învestită.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Pătârlagele competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competența instanței se determină la momentul sesizării acesteia, instanța competentă să soluționeze cererea principală rămânând învestită să soluționeze cererea reconvențională, chiar după disjungere în vederea soluționării separate.

Prorogarea legală de competență are o justificare deplină, întrucât cererile accesorii și incidentale se află în raporturi de dependență față de cererea principală.

Art. 123 C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală a competenței, în sensul că instanța competentă a soluționa o cerere principală devine competentă a soluționa și cererile accesorii, adiționale și incidentale formulate în aceeași cauză, chiar dacă, în mod obișnuit, acestea nu ar fi intrat în competența sa materială sau teritorială.

În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 123 C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 din același cod, care reglementează competența de soluționare a cererilor în materia insolvenței sau concordatului preventiv, dându-le în competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul.

Așa fiind, inclusiv în cazul în care cererea formulată în temeiul art. 209 C. proc. civ. are ca obiect pretenții a căror valoare, potrivit art. 94 C. proc. civ., se situează peste limita legală de competență a judecătoriei (cum este și situația de față), competența de soluționare a unei asemenea cereri revine tot instanței învestite cu soluționarea cererii principale, întrucât în această situație operează prorogarea legală de competență.

În consecință, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2018.