ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4866/2018

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la 6.10.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtele B. S.A. - București și B. S.A. - Sucursala Botoșani, solicitând:

1) să se constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute de:art. 6 alin. (1) lit. a); art. 6 alin. (1) lit. b) și art. 6 alin. (2) lit. a) și b) din contractul de credit nr. x din 1. 02. 2008 și de art. 2 pct. 2.1 din actul adițional nr. x/a din 21. 06. 2010;

2) scoaterea clauzelor abuzive din contract;

3) să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 3.212 RON, reprezentând comisioane de gestiune, de administrare, de risc și a unor comisioane neprevăzute în contract; cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la plata integrală.

Prin sentința civilă nr. 1609 din 28 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Botoșani a respins ca nefondată acțiunea pentru restabilirea echilibrului contractual, formulată de reclamanta A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, prin decizia nr. 1479 din 6 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal fiind admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1609 din 28 martie 2017.

A fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1609 din 28 martie 2017 a Judecătoriei Botoșani în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și constat caracterul abuziv a următoarelor clauze contractuale:

- art. 6 paragraf 1 lit. b) din contractul de credit nr. x din 01.02.2008 privind comisionul de risc;

- art. 6 paragraf 2 din contractul de credit nr. x din 01.02.2008 în totalitatea acestuia privind rezervarea dreptului de a modifica comisioanele și nivelul acestora.

A fost obligată intimata la restituirea sumelor încasate în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive.

A fost obligată intimata la plata către apelanții-reclamanți a dobânzii legale penalizatoare calculate pentru sumele de bani încasate în baza clauzelor declarate abuzive, de la data introducerii prezentei acțiuni și până la achitarea acestora către apelanții-reclamanți.

A fost obligată intimata la plata către apelanții-reclamanți a sumei de 227,42 RON percepută de către intimată și neprevăzută în contractul de credit nr. x din 01.02.2008.

A fost obligată intimata la plata către apelanta-reclamantă a cheltuielilor de judecată din primă instanță în cuantum de 1.000 RON, reprezentând onorariu avocat.

Au fost menținute dispozițiile sentinței apelate care nu sunt contrare cu deciziei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A. BUCUREȘTI.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de17 octombrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 1479 din 6 decembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2018.