ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 402/2018

Ședința publică din data de 15 februarie 2018

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de arbitraj înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Jucu la plata sumelor 6262,22 RON c/val prestații, 8046,67 RON penalități de întârziere în plata de 0,5%/zi calculate de la data exigibilității facturii și până la 31 iulie 2015, precum și în continuare până la data achitării integrale a creanței principale.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 59 din 24 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Jucu și în, consecință, s-a respins cererea părților cu privire la cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe arbitrale reclamantul A. a formulat acțiune în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 5/2017 din 29 iunie 2017 a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantul A. împotriva hotărârii arbitrale nr. 59 din 24 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj.

Împotriva sentinței civile nr. 5/2017 din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 4 septembrie 2017.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22 noiembrie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 27 noiembrie 2017, acestea nedepunând punct de vedere la raportul comunicat.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A., pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu are ca obiect o sentință prin care Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 59 din 24 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Cluj.

Cu titlu prealabil, dispozițiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ., în vigoare la data înregistrării dosarului, prevedeau că hotărârile curții de apel prin care era admisă acțiunea în anulare și anulată hotărârea arbitrală erau supuse recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului".

Conform prevederilor art. 24 C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că data înregistrării cererii de arbitrare este 10 august 2015, rezultă că la momentul înregistrării acțiunii erau în vigoare vechile dispoziții ale art. 613 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare.

Așa fiind, sentința ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 613 alin. (3) și (4) C. proc. civ., în vigoare la data introducerii cererii de arbitrare, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În acest context, se reține că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispozițiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 5/2017 din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 5/2017 din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2018.