ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3249/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la 4 aprilie 2013, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociația "Cultul Eroilor", pe calea ordonanței președințiale, constatarea perimării de drept a executării și să se dispună desființarea executării, pornită în dosarul de executare nr. 1038/2011 al BEJ B., C. și D., conform art. 389 pct. 1 C. proc. civ. În drept, au fost invocate prevederile art. 581 C. proc. civ. raportat la art. 389 pct. 1 din același cod.

Prin sentința civilă nr. 5082 din 25 iunie 2013, Judecătoria Cornetu a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului A., reținând că cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, prin care să se constate perimarea de drept și să dispună desființarea executării silite, este neîntemeiată, având în vedere că cererea formulată, prin care se tinde la constatarea perimării executării silite și la anularea executării silite, prejudecă în mod evident fondul contestației la executare și nu are caracter vremelnic, cererea fiind formulată așadar cu nerespectarea vădită a condițiilor impuse de art. 581 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1452/R din 16 octombrie 2013, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta E. și a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A., ambele împotriva sentinței civile nr. 5082 din 25 iunie 2013 a Judecătoriei Cornetu.

Împotriva încheierii de ședință din 14 mai 2013 pronunțate de Judecătoria Cornetu a declarat recurs pârâta E., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Prin decizia nr. 3818 din 18 septembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă s-a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâta E. împotriva încheierii de ședință din 14 mai 2013 pronunțate de Judecătoria Cornetu, în favoarea Tribunalului Ilfov.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, sub dosarul nr. x/2013. Prin încheierea de ședință din 11 noiembrie 2013, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. 5. Împotriva încheierii de ședință din 11 noiembrie 2013 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă a declarat recurs pârâta E., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București. Prin decizia civilă nr. 1225 din 16 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x din 16 noiembrie 2015, s-a constatat perimat recursul declarat de pârâta E. împotriva încheierii de ședință din 11 noiembrie 2013 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 1225 din 16 noiembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a declarat recurs pârâta E., în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3, 5, 7, 9 și 10 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și art. 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, și a reținut: Prevederile art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, stabilesc că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, precum și dispozițiilor art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995 a Guvernului României, în cazul neîndeplinirii obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, ca netimbrată sau insuficient timbrată. Față de dispozițiile legale evocate, se constată că la cererea de recurs formulată de recurenta E. nu a fost atașată dovada achitării taxei judiciare de timbru, împrejurare față de care recurenta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 18 septembrie 2018, cu mențiunea de a depune la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru în sumă de 4 RON și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, obligație asupra căreia nu s-a conformat. Astfel că, în raport de împrejurarea că recursul nu a fost legal timbrat, precum și de faptul că, în prezenta cauză, nu operează scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și cele ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului recurentei E., ca netimbrat.