ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1132/2019

Ședința publică din data de 23 mai 2019

Asupra cererii de recurs de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. Sucursala Drobeta Turnu Severin și S.C. C. S.A. Sucursala Drobeta Turnu Severin, solicitând instanței ca prin sentința ce v pronunța să constate că soldul creditor rezultat din contractul de credit nr. x/23.05.2008 între D. și prima pârâtă este stins în baza poliței de asigurare nr. x/27.02.2014 și să oblige pârâta de rând 2 să plătească conform condițiilor se asigurare diferența dintre suma ce revine beneficiarului și indemnizația de asigurare, respectiv diferența de la 105% din valoarea soldului creditului rămas de rambursat.

Prin sentința nr. 214/2017 din 27 septembrie 2017 Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A.; a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Sucursalei Drobeta Turnu Severin a B. S.A.; a admis în parte acțiunea reclamantei A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și S.C. C. S.A. și a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru stingerea soldului creditor rezultat din contractul de credit nr. x/23.05.2008 încheiat între D. și B. S.A., în baza poliței de asigurare nr. x/27.02.2014 în limita sumei de 58.188,43 CHF, prin intervenirea riscului asigurat - decesul asiguratului titular; a respins capătul 2 de cerere.

În considerentele sentinței prima instanță a reținut că potrivit contractului de credit încheiat de D. cu banca, în sarcina persoanei fizice era instituită obligația de încheiere a unui contract de asigurare de deces și invaliditate care să acopere riscurile de deces din orice cauză și invaliditate permanentă pentru o sumă care să acopere minim valoarea soldului creditor, a dobânzilor, comisioanelor și a altor cheltuieli aferente. Inițial contractul de asigurare a fost încheiat cu Societatea E. S.A. pentru toată perioada de derulare a contractului de credit; ulterior acest contract de asigurare a fost reziliat, fiind încheiat un nou contract de asigurare cu pârâta de rând 2, la data de 21.02.2014.

Raportat la probele administrate, instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente clauzele de excludere de la plata indemnizației de asigurare prevăzute de art. 41.1 din condițiile de asigurare, întrucât la data încheierii contractului numitul D. nu avea cunoștință de afecțiunea care a determinat în final decesul acestuia. De asemenea, s-a reținut că asigurătorul este obligat, ca urmare intervenirii riscului asigurat în condițiile reglementate în cap. III pct. 4 din contractul de asigurare, să plătească băncii, conform cap. IV art. 8.6 din același contract, prima de asigurare, în calitate de beneficiar al asigurării. În consecință, chiar și în condițiile în care asigurătorul nu a efectuat plata indemnizației către beneficiarul contractului de asigurare, deși a fost deschis un dosar de daună în acest sens, instanța a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele pentru constatarea stingerii soldului creditor rezultat din contractul de credit, admițând acest capăt de cerere.

În ce privește capătul doi din cererea reclamantei, instanța a constatat că banca nu a procedat încă la retragerea soldului creditor rămas nerambursat din indemnizația de asigurare, inclusiv dobânzi, comisioane și alte cheltuieli, nefiind dovedit că în urma acestei operațiuni ar mai rămâne sume de bani ce s-ar cuveni moștenitorului titularului de credit. În consecință, a apreciat netemeinicia acestui capăt de cerere.

Sentința de fond a fost apelată de reclamanta A. și pârâte B. S.A. și S.C. C. S.A..

Prin decizia nr. 111/2018 din 14 februarie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a Civilă a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză.

Instanța de control judiciar a reținut următoarele:

În ce privește apelul declarat de apelanta - reclamantă A., instanța a reținut corecta soluționare în fond a capătului doi din cererea de chemare în judecată, arătând că numai după îndeplinirea obligației de plată a indemnizației de asigurare și efectuarea operațiunii de acoperire a creditului restant și a accesoriilor acestuia se naște dreptul moștenitorilor defunctului D. asupra eventualelor diferențe dintre suma asigurată și soldul creditor. De asemenea, s-au apreciat ca nefondate criticile referitoare la reducerea de către prima instanță a onorariului de avocat, reținând și că partea nu a administrat dovezi din care să rezulte alte cheltuieli făcute în cursul judecății până la pronunțarea sentinței.

Apelul declarat de pârâta S.C. C. S.A. a fost respins ca nefondat, instanța de apel reținând corecta soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale active, raportat la faptul că reclamanta invocă drepturi proprii, deduse din calitatea de garant a acesteia în contractul de credit, drepturi ce nu aduc atingere drepturilor băncii. Pe fondul cauzei, instanța de control judiciar a reținut că apelanta - pârâtă a invocat dispozițiile art. 7.1 din condițiile de asigurare, în situația în care nu a formulat o acțiune în constatarea nulității contractului de asigurare întemeiată pe un asemenea motiv, și nici nu a invocat în fața primei instanțe această apărare prin întâmpinare ori prin depunerea unei cereri reconvenționale.

Cu privire la apelul declarat de apelanta - pârâta B. S.A., instanța a apreciat că critica referitoare la reținerea eronată de către prima instanță a soldului creditor nu poate fi primită, aspectul invocat de parte încadrându-se în limitele erorii materiale, remedierea acestei erori urmând a se face în condițiile art. 442 C. proc. civ. Pe fondul cauzei, a apreciat că în mod legal prima instanță a reținut că față de garanta - reclamantă sunt îndeplinite condițiile pentru stingerea soldului creditor, ca urmare a îndeplinirii condițiilor de plată a primei de asigurare, faptul că asigurătorul nu a achitat încă indemnizația de asigurare neputând fi imputată reclamantei.

Decizia de apel a fost recurată de pârâtele B. S.A. și S.C. C. S.A..

Recurenta - pârâta B. S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei de apel și rejudecarea cauzei cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticii de nelegalitate recurenta pârâtă a arătat că în mod nelegal instanța de apel a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru stingerea soldului rezultat din contractul de credit, în situația în care pârâta - asigurător nu a achitat indemnizația de asigurare. În consecință, este prejudiciată, neputând recupera suma restantă nici de la asigurător, nici de la moștenitorii împrumutatutului.

Recurenta - pârâtă S.C. C. S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei de apel și rejudecarea cauzei cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Subsumat temeiului reprezentat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a criticat decizia de apel cu privire la considerentele acesteia referitoare la respingerea apelului pentru inexistența unei dovezi din care să rezulte promovarea unei acțiuni în nulitatea contractului de asigurare. Recurenta - pârâtă a susținut că nulitatea contractului intervine prin simplul fapt al neîndeplinirii obligației, cele reținute de instanța de apel fiind, astfel, străine de natura cauzei deduse judecății. Față de împrejurarea că instanța putea doar să constate existența unei neexecutări culpabile, a pactului comisoriu și a desființării de drept a contractului, partea apreciază că instanța de apel trebuia să constate netemeinicia cererii reclamantei de stingere a soldului creditor.

Recurenta - pârâtă a invocat și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit clauza prevăzută la art. 7.1 din condițiile generale de asigurare, față de împrejurarea că asiguratul a făcut declarații inexacte cu privire la starea sa de sănătate, aspect ce atrage aplicarea pactului comisoriu din contract, cu consecința rezilierii de plin drept a contractului, fără intervenția instanței de judecată.

Intimata - reclamantă a solicitat, prin întâmpinare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta - pârâtă C. S.A., apreciind că decizia de apel respectă rigorile de legalitate, nefiind incidente cazurile de casare invocate de parte.

Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, acesta fiind comunicat părților, potrivit dispoziției instanței din data de 25 octombrie 2018.

În ședința completului de filtru din data de 28 martie 2019 recursurile declarate în cauză au fost admise în principiu, fiind stabilit termen de judecată pe fond a acestora, cu citarea părților.

La termenul de judecată astfel stabilit, instanța de recurs a luat act de schimbarea denumirii recurentei - pârâte B. S.A. în F. S.A..

Analizând legalitatea deciziei de apel, în raport de criticile formulate și de apărările invocate, instanța de recurs reține următoarele:

Recurenta - pârâtă F. S.A. a criticat decizia de apel din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2.199 C. civ., coroborat cu 40.1 din contractul de asigurare, prin aceea că în lipsa achitării indemnizației de asigurare nu se poate considera ca fiind îndeplinite condițiile pentru constatarea stingerii soldului creditor ca urmare a intervenirii riscului asigurat.

Critica recurentei - pârâte nu este fondată. Se subliniază că în cadrul recursului nu se poate face o reevaluare a situației de fapt, ci doar o examinare a hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. În acest context, instanța supremă apreciază corecta interpretare și aplicare de către instanța de apel a normelor de drept incidente în cauză. Se reține că, față de obiectul litigiului (restrâns la primul petit al cererii de chemare în judecată, cel de-al doilea petit intrând sub autoritate de lucru judecat nefiind contestat pe calea căii extraordinare de atac) și în raport de persoana reclamantei, instanța era abilitată cu verificarea îndeplinirii condițiilor formale pentru a constata stingerea soldului creditor. Din acest punct de vedere, interpretând dispozițiile contractuale, în mod legal a statuat instanța de apel cu privire la îndeplinirea acestor condiții, aspectul legat de neachitarea indemnizației de asigurarea de către asigurător către beneficiar - bancă neputând afecta dreptul intimatei - reclamante de a solicita constatarea stingerii soldului creditor.

Împrejurarea că asigurătorul nu a achitat indemnizația de asigurare vizează raportul dintre beneficiar - bancă și asigurător și are în vedere demersurile pe care prima menționată le poate desfășura în vederea îndeplinirii obligației de plată. Însă, din perspectiva intimatei - reclamante, prezintă relevanță analiza condițiilor contractuale pentru a se putea constata stingerea soldului creditor, instanța de apel apreciind în mod legal că sunt îndeplinite aceste condiții; plata efectivă nu reprezintă o condiție contractuală, ci doar îndeplinirea unei obligații, care nu afectează dreptul intimatei - reclamante de a recurge la prezentul demers judiciar.

În consecință, raportat la dispozițiile art. 496 C. proc. civ. recursul acestei părți va fi respins ca nefondat.

Este înlăturată critica recurentei - pârâte întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Se reține că nu este incident motivul de casare invocat de parte, neputând fi primită susținerea acesteia în sensul că decizia de apel ar conține motive străine de natura cauzei prin considerentele care statuează asupra valabilității contractului în lipsa unei investiri exprese a instanței cu privire la analiza acestei valabilități. Se observă o inconsecvență a recurentei - pârâte în susținerea acestei critici, întrucât deși are în vedere o nulitate a contractului, dedusă din prevederile art. 7.1 din condițiile generale de creditare, ulterior dezvoltă critici întemeiate pe existența unui pact comisoriu de gradul 4 care ar atrage desființarea de plin drept a contractului (adică rezoluțiunea contractului). Or, nulitatea și rezoluțiunea contractului sunt instituții distincte, neputând fi asimilate una alteia.

Pe de altă parte, se reține legalitatea deciziei de apel cu referire la considerentul criticat de recurenta - pârâtă, instanța de recurs apreciind, de asemenea, că în lipsa unei investiri în fața instanței de fond cu o solicitare de analizare a valabilității contractului de asigurare, o asemenea solicitare nu poate fi adresată direct în calea de atac. Din această perspectivă sunt relevante dispozițiile art. 488 alin. (2) și (3) C. proc. civ. Principial, motivele noi, mijloacele de apărare și dovezile invocate în apel sunt legate de argumentele redate și raționamentul dezvoltat de prima instanță în considerentele hotărârii atacate. Deci, aceste alte motive, mijloace de apărare și dovezi arătate în motivarea apelului privesc soluția adoptată de prima instanță și considerentele hotărârii, elemente care nu erau cunoscute părții la momentul judecării în fond a cauzei. Cu alte cuvinte, motivele noi și mijloacele de apărare invocate trebuie să respecte limitele judecății derulate în fața primei instanțe.

În speță, așa cum a reținut și instanța de apel, recurenta pârâtă nu a invocat în cursul judecării cauzei în fond incidența dispozițiilor art. 7.1 din condițiile generale de asigurare, pentru a se analiza validitatea contractului. În consecință, se apreciază că invocarea direct în calea de atac a motivului de nulitate a contractului în temeiul clauzei 7.1 reprezintă un motiv nou ce nu respectă exigențele dispozițiilor art. 478 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Având în vedere raționamentul juridic expus anterior, reținând și incidența dispozițiilor art. 494 C. proc. civ., instanța de recurs înlătură și critica recurentei - pârâte întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Se reține că, fără a exista o investire a instanței de fond cu analiza valabilității contractului în raport de cauza de nulitate reglementată de art. 7.1 din condițiile generale ale contractului de asigurare, recurenta - pârâtă invocă acest motiv de casare, apreciind o greșită aplicare a normelor de drept material din partea instanței de apel. Or, așa cum s-a menționat, instanța de apel nu a făcut o analiză a aplicabilității cazului de nulitate invocat de parte tocmai datorită faptului că nu a existat o investire a primei instanțe sub acest aspect.

În consecință, în temeiul art. 496 C. proc. civ., recursul recurentei - pârâte va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele-pârâte S.C. C. S.A. și F. S.A. (fostă B. SA) împotriva deciziei nr. 111/2018 din 14 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2019.