ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5674/2013

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la data de 17 februarie 2011, sub nr. 1802/97/2011,

reclamantul C.G. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă

și în Retragere - județul Hunedoara a chemat în judecată pe pârâta Casa de

Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând anularea

deciziei de recalculare a pensiei emisă de pârâtă sub nr. 144832 din 27

decembrie 2010 și menținerea drepturilor de pensie stabilite anterior.

Prin sentința nr.

1245/LM din 31 mai 2011, Tribunalul Hunedoara, Secția litigii de muncă și

asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile

art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei

contestate, care instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine

publică, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul

pârâtului pentru contestațiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale

de pensii, cum este cazul în speță.

Învestit prin

declinare, Tribunalului București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale a pronunțat Sentința civilă nr. 8071 din 23 septembrie 2013,

prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe

sesizate, Tribunalul Hunedoara și, constatând ivit conflict negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în

raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea

nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a fost

modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către

instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă,

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei

revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Hunedoara.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 17 februarie 2011.

Este adevărat că la

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 17 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva

CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere formulată de un sindicat împotriva unei

case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr.

263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul

reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la

sediul sindicatului reclamant.

Aceasta cu atât mai

mult cu cât Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în recurs în interesul legii, a statuat: “În interpretarea și

aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr.

54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011)

stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în

acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și

aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2))

C. muncii, republicat, instanța competentă teritorial în soluționarea

conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul

sindicatului reclamant.”

În concluzie,

instanța supremă a arătat că ”raportat la acțiunile reglementate expres de

lege, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în

determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2)

C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (fost art.

284 alin. (2)), se va ține seama de sediul sindicatului - reclamant”.

Cum în speță sediul

sindicatului reclamant se află în circumscripția Tribunalului Hunedoara,

competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM