ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 516/2019

HOTĂRÂRE

07.03.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 516/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secția civilă, la 30 martie 2015, sub Dosar nr. x/2015, reclamantul Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Balotești, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat obligarea acestuia la restituirea sumei de 277 RON, cu titlu de plată nedatorată, precum și la plata dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2209 din 28 martie 2016, Judecătoria Buftea, secția civilă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Balotești, în contradictoriu cu pârâtul A.

Prin Decizia civilă nr. 3755/A din 19 octombrie 2017, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Balotești împotriva Sentinței civile nr. 2209 din 28 martie 2016 pronunțată de Judecătoria Buftea, secția civilă.

Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1767 din 15 mai 2018 a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, la 10 iulie 2018, sub Dosar nr. x/2015.

Prin încheierea din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței funcționale a secției civile a Curții de Apel București și a dispus trimiterea cauzei pentru soluționarea recursului de către un complet specializat din cadrul secției a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București.

Verificând competența de soluționare a prezentului litigiu, din punct de vedere funcțional, după specializarea materiei în care se situează obiectul material al litigiului, Curtea a observat că învestirea este dată de soluționarea cererii în pretenții constând în drepturi salariale stabilite eronat, ce se susțin a fi plătite necuvenit pârâtului.

Tot în același context, instanța a reținut susținerea recurentului privind efectuarea unui calcul eronat cu privire la un spor de fidelitate, ceea ce înseamnă verificarea aplicării unor norme de drept cu incidență în dreptul muncii, precum și faptul că în calea de atac anterioară, apelul a fost soluționat de către secția civilă a Tribunalului Ilfov, în condițiile în care la nivelul instanței, nu există o altă secție specializată în soluționarea conflictelor de muncă.

De asemenea, instanța a reținut susținerea intimatului-pârât în privința obiectului judecății ca fiind litigiu de muncă și față de existența în cadrul Curții de Apel București a secției specializate în materie, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța a făcut aplicarea art. 99 alin. (2) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și transpunerea către secția competentă funcțional din cadrul aceleiași instanțe.

Pe rolul Curții de Apel București, cauza a fost înregistrată la secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la 21 noiembrie 20128, sub nr. x/2015**.

În ședința publică din 11 decembrie 2018, instanța de dreptul muncii a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a secției a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Curții de Apel București în soluționarea prezentei cereri de recurs.

Prin încheierea din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a instanței și declinată competența funcțională de soluționare a cauzei în favoarea secției a IV-a civile a Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 94 din C. proc. civ., care stabilește litigiile de competența judecătoriei, iar printre acestea nu se numără pricinile de dreptul muncii, speța de față.

Potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul" și prin urmare, în litigiile de muncă competența de primă instanță revine tribunalelor, neexistând litigii de muncă care să se judece de către judecătorii.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 21 ianuarie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte, constată că în etapa de fond, cauza de față a fost soluționată de un complet civil al Judecătoriei Buftea, iar apelul împotriva sentinței de primă instanță a fost judecat de un complet civil al Tribunalului Ilfov, secția civilă.

Tot în același context, se reține că în primă instanță conflictele individuale de muncă se judecă în complet format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, iar în cele două faze procesuale se constată că nu s-a pus problema competenței materiale/funcționale de judecare a prezentei cauze, pricina fiind soluționată de complete de drept civil, ca și cauză civilă.

Mai mult decât atât, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca instanță de recurs nu a pus în discuția părților necompetența de soluționare a pricinii de către instanța de apel/instanța de fond și nu a anulat decizia dată în apel, ca urmare a constatării necompetenței materiale de soluționare a pricinii de către un complet civil.

Față de această situație, Înalta Curte constată că nu există niciun temei legal pentru ca instanța de dreptul muncii să judece calea de atac a recursului într-o pricină judecată în primă instanță și în apel ca litigiu civil, fără o compunere a completului de dreptul muncii și fără a se stabili competența unui complet specializat în litigii de muncă.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.