ÎCCJ, Decizia nr. 14/2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 100 din 6 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 286 din 16 decembrie 2019, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2019.

S-a reținut, în esență, că decizia ce formează obiectul contestației în anulare a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., care prevăd că o astfel de hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici contestației în anulare.

Împotriva deciziei nr. 100 din 6 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, A. a formulat, din nou, contestație în anulare.

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii extraordinare de atac formulate, în raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În cauză, contestația în anulare este exercitată împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători s-a pronunțat asupra aceleiași căi de atac, formulată împotriva unei decizii pronunțate în procedura de filtrare, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., conform căruia:

"În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. (…)" [alin. (5)].

Rezultă, din dispozițiile legale citate, că hotărârea judecătorească dată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. este o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că nu poate forma nici obiectul unei contestații în anulare, decizia de inadmisibilitate pronunțată într-o astfel de cale de atac fiind, la rândul său, neatacabilă, în raport cu dispozițiile art. 508 alin. (4) din același cod, conform cărora "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Aceasta, întrucât recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale și legale citate anterior, prin raportare la principiul legalității căii de atac reglementate de norma procesuală.

Pentru considerentele prezentate, constatând că este inadmisibilă calea de atac formulată, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) și art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 100 din 6 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2021.