CERICENCO v. MOLDOVA - [Romanian Translation]

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 33069/05

depusă de Galina și Boris CERICENCO

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 4 martie 2008, în cadrul unei camere compuse din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Giovanni Bonello,

Stanislav Pavlovschi,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

judecători,

și Fatoș Aracı,

Grefier adjunct al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 31 august

2005,

Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,

Având în vedere declarațiile formale ale părților prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamanții, dna Galina Cericenco și dl Boris Cericenco, sunt cetățeni ai Republicii Moldova care s-au născut în anul 1946 și, respectiv, 1941 și care locuiesc la Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vladimir Grosu.

A.

Cirumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

Reclamanții sunt soți și proprietari ai unei întreprinderi individuale („compania”). Ca urmare a unui litigiu între companie și Întreprinderea de Stat „Moldtranselectro” („debitorul”), printr-o hotărâre judecătorească din 25

octombrie 2001, colegiul de recurs al Judecătoriei Economice a Republicii Moldova l-a obligat pe cel din urmă să plătească companiei 315,828.94 lei moldovenești (MDL) (echivalentul a 27,523.7 euro (EUR) la acea dată). Hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă și executorie la 19

martie 2002.

La date diferite în anii 2002 și 2003, titlurile executorii au fost expediate băncii unde debitorul avea conturi bancare. Ca urmare a numeroaselor plângerii depuse la executor cu privire la neexecutarea hotărârii judecătorești pronunțată în favoarea companiei, la o dată nespecificată în august 2003, compania a primit MDL 13,019.28 (EUR 862.19).

La 6

mai 2004, Judecătoria Centru a încetat procedura de executare pe motiv că debitorul nu avea bunuri. Compania a depus recurs.

Printr-o decizie irevocabilă din 7

octombrie 2004, Curtea de Apel Chișinău a admis recursul, a casat încheierea din 6

mai 2004 și a obligat executorul judecătoresc să asigure executarea hotărârii judecătorești din 25

octombrie 2001. Ea a mai constatat,

inter alia

, că, după 20

august 2003, executorul judecătoresc nu a întreprins nicio măsură în vederea executării acestei hotărâri.

La 18

ianuarie 2005, compania a primit MDL 8,000 (EUR 490).

La 25

mai 2005, Judecătoria Centru a încetat din nou procedura de executare, pe motiv că debitorul nu avea bunuri sau bani. Compania a depus recurs.

Printr-o decizie irevocabilă din 21

decembrie 2005, Curtea de Apel Chișinău a admis recursul, a casat încheierea din 25

mai 2005 și a obligat executorul judecătoresc să asigure executarea hotărârii judecătorești din 25

octombrie 2001. Ea a constatat că executorul judecătoresc nu a verificat până la urmă dacă debitorul dispunea de bunuri sau bani suficienți.

Până în prezent, plata datoriei restante în temeiul hotărârii judecătorești, în mărime de MDL 294,809.66 (EUR 26,171.51), nu a fost efectuată.

B.

Dreptul intern relevant

Dreptul intern relevant a fost expus în hotărârea

Cooperativa Agricolă Slobozia-Hanesei

v. Moldova

, nr. 39745/02, §§

12 și 13, 3 aprilie 2007.

Suplimentar, prevederile relevante ale Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845, din 3

ianuarie 1992, sunt următoarele:

Articolul 14. Întreprinderea individuală

„(1) Întreprindere individuală este întreprinderea care aparține cetățeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetățeanului (familiei) (...).

Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual.

(2) Întreprinderea individuală nu este persoană juridică și se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică întreprinzător individual (...).”

PRETENȚII

Reclamanții s-au plâns, în temeiul articolului

6 §

1 al Convenției și al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, de omisiunea de a executa integral hotărârea judecătorească din 25 octombrie 2001.

De asemenea, ei s-au plâns, în temeiul articolului 13 al Convenției combinat cu articolul 6 al Convenției, de lipsa unui recurs efectiv în ceea ce privește executarea integrală a aceleiași hotărâri judecătorești.

ÎN DREPT

La 23 noiembrie și 6 decembrie 2007, părțile au prezentat Curții declarațiile semnate, prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei, potrivit căreia Guvernul s-a oferit:

„să plătească dnei Galina Cericenco și dlui Boris Cericenco MDL 566,775 (cinci sute șaizeci și șase mii, șapte sute șaptezeci și cinci lei moldovenești) (aproximativ EUR 34,167) și EUR 1,600 (o mie șase sute euro) în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

La aceste sume, care sunt acordate pentru orice prejudiciu material și moral, vor fi plătite și orice taxe care pot fi percepute. Suma în euro va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data efectuării plății. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În cazul neplății acestor sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.”

Curtea ia notă de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu găsește vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează a fi scoasă de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Grefier adjunct

Președinte