ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1246/2018

Prin sentința nr. 1666 din 29 martie 2017, Judecătoria Arad, secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei Seleuș prin Primar, invocată de pârâtă prin întâmpinare și, în consecință, a respins acțiunea civilă formulată de S.C. A. S.A. prin lichidator B. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins acțiunea civilă formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele C. și D., având ca obiect pretenții.

Tribunalul Arad, secția I civilă, prin decizia nr. 1063 din 14 noiembrie 2017, a respins apelul exercitat de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții E., C., D., Comuna Seleuș prin Primar și F., împotriva sentinței pronunțate de judecătorie.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar B. a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Arad la 4 ianuarie 2018.

Tribunalul Arad, prin adresa dosar nr. x/2014 din 28 februarie 2018, a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 1 martie 2018 și a primit termen la 18 aprilie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Trimiterea dosarului spre soluționare de către tribunal, pe cale administrativă, nu poate învesti legal instanța supremă.

Astfel, în raport de data introducerii cererii (disjunsă din dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Arad) pe rolul instanțelor judecătorești, respectiv 27 octombrie 2011 și de dispozițiile tranzitorii cuprinse la art. 24 din Legea nr. 134/2010, speței îi sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. din 1865.

Potrivit art. 4 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege", ceea ce înseamnă că instanța supremă are competență de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curților de apel, pentru hotărârile altor instanțe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanța supremă.

Întrucât, în speță, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel și, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor), competența de judecată în recurs nu poate aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, o altfel de interpretare, care să atribuie competența de drept comun a instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în contradicție cu dispozițiile constituționale (conform art. 126 alin. (2) din Constituție "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege").

Totodată, conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ., "recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel" .

Cum în speță, acțiunea a învestit în primă instanță judecătoria, iar soluționarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă că instanța imediat superioară este curtea de apel.

Pentru aceste considerente, se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, ca instanță ierarhic superioară celei care a realizat judecata în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei nr. 1063 din 14 noiembrie 2017 a Tribunalului Arad, secția I civilă în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 aprilie 2018.