ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2941/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2941/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la 2.06.2016, reclamantul Ministerul Transporturilor a chemat în judecată pe pârâții A. și B., foști administratori ai S.C. C. S.R.L. Botoșani, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 3.196.510 RON, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a întocmirii, în intervalul ianuarie 2004- ianuarie 2005 și în luna martie 2005, a unor documente justificative în fals pentru a deconta nelegal valoarea a 29.530, respectiv 2141 tichete de călătorie emise în baza Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.
Prin sentința civilă nr. 126/3.02.2017, Tribunalul Suceava a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca nefondată.
Prin aceeași hotărâre s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții A. și B. și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamantul Ministerul Transporturilor.
Prin decizia civilă nr. 708/28.09.2017, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității de reprezentant și a lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de apel, invocate de intimații A. și B.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. C. S.R.L. Botoșani și s-a respins apelul formulat în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a criticat soluția instanței de apel în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. C. S.R.L. Botoșani, în condițiile în care acțiunea a fost îndreptată și împotriva acestei pârâte, căreia i-au fost menționate datele de identificare.
S-a susținut că niciuna dintre părți nu a formulat o astfel de excepție și nici instanța, din oficiu, nu a invocat-o, precum și împrejurarea că excepția nu a fost pusă în discuția părților, iar în cuprinsul sentinței primei instanțe nu se face vreo referire la o încheiere prin care această excepție să fi fost respinsă.
Cel de-al doilea motiv de recurs a vizat nemotivarea deciziei atacate în ceea ce privește motivul de apel referitor la expertiza contabilă, instanța limitându-se la consemnarea în considerente a constatărilor primei instanțe.
S-a conchis, astfel, eronat, contrar celor afirmate prin considerente, că efectuarea expertizei era total inutilă, încălcându-se principiul prevăzut de art. 22 C. proc. civ. S-a învederat că, în fapt, Ministerul Transporturilor a solicitat atât proba cu acte, cât și orice alte probe pe care instanța le apreciază ca fiind pertinente și concludente cauzei.
Ca atare, nu pot fi acceptate considerentele instanței de apel potrivit cărora instanța de fond nu a dispus efectuarea expertizei deoarece aceasta nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, deoarece această probă se putea dispune din oficiu.
S-a precizat că Ministerul Transporturilor a depus la dosar rechizitoriul din dosarul penal și toate înscrisurile de care a dispus și care i-au fost comunicate pe parcursul desfășurării cercetării penale.
Recurentul a mai arătat, referitor la probele administrate, că instanța de apel a apreciat eronat că nu a arătat care sunt actele normative încălcate de cei doi administratori ai societății, deși a preluat prin considerente toate dispozițiile legale invocate de Ministerul Transporturilor.
În ceea ce privește fapta ilicită, s-a solicitat să se constate că faptele pârâților invocate prin cererea de chemare în judecată au făcut obiectul procesului penal, încetat ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, iar nu datorită faptului că aceste fapte nu există, faptele ilicite constând în decontarea ilegală a unor călătorii neefectuate, producând prejudiciul reclamat.
Intimații-pârâți A. și B. au formulat întâmpinare, invocând excepția nulității recursului în privința motivelor prin care se critică temeinicia soluțiilor privitoare la neadministrarea probei cu expertiză financiară contabilă și la fondul cererii de chemare în judecată.
Cu privire la primul motiv s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin încheierea din Camera de consiliu de la 15.05.2018 s-a respins excepția nulității recursului invocată de intimați prin întâmpinare și s-a admis în principiu recursul reclamantului conform raportului întocmit la 5.02.2018.
Examinând criticile invocate de reclamant, raportat la dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizând greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a S.C. C. S.R.L. în faza procesuală a apelului nu poate fi primit.
Prin cererea introductivă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții A. și B., judecata în fața primei instanțe desfășurându-se în contradictoriu cu acești pârâți, potrivit cadrului procesual fixat prin acțiune, iar sentința fiind pronunțată în contradictoriu numai cu aceștia.
Prin cererea de apel reclamantul nu a criticat sentința primei instanțe sub aspectul menționat, abia la termenul din 22.06.2017, reprezentanta apelantului semnalând că S.C. C. S.R.L. nu figurează în citativ, deși cererea de apel a fost formulată și în contradictoriu cu această persoană.
Având în vedere că în petitul cererii de apel a fost indicată în calitate de intimată și S.C. C. S.R.L., instanța de apel a încuviințat cererea de introducere în cauză în calitate de intimată a acesteia și a dispus citarea la sediul indicat.
La termenul din 21.09.2017, când cauza a rămas în pronunțare, instanța de apel a pus în discuție excepția lipsei calității procesual pasive a S.C. C. S.R.L., motivat de faptul că aceasta nu a figurat ca parte la judecata în fața primei instanțe, iar sentința apelată nu a fost pronunțată în contradictoriu și cu această persoană juridică.
Prin motivele de recurs, Ministerul Transporturilor a invocat în critica soluției pronunțate cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a S.C. C. S.R.L., pe de o parte, nemotivarea deciziei sub acest aspect, iar, pe de altă parte nelegalitatea acestei soluții, în contextul în care în fața primei instanțe această excepție nu a fost invocată nici de părți, nici din oficiu și nici nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților.
Critica referitoare la nemotivarea soluției date excepției nu poate fi primită, instanța de apel reținând prin considerente că S.C. C. S.R.L. nu a participat la judecata în fond, hotărârea primei instanțe nefiind pronunțată în contradictoriu cu aceasta.
Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, acțiunea a fost formulată exclusiv în contradictoriu cu intimații persoane fizice. Deși s-a susținut că cererea introductivă fost îndreptată și împotriva S.C. C. S.R.L., ale cărei date de identificare au fost menționate în petitul acțiunii, în realitate persoana juridică a fost menționată doar în calitate de angajator al celor doi pârâți persoane fizice, și nu în calitate de pârâtă.
De altfel, niciunul dintre motivele de fapt și de drept nu s-a referit la persoana juridică, astfel încât să se poată deduce că aceasta are calitatea de subiect pasiv al raportului juridic litigios dedus judecății, mai mult, în finalul acțiunii precizându-se că se solicită obligarea pârâților A. și B. la plata sumei de 3196.510 RON, fără a se face vreo referire la persoana juridică.
Și prin adresa nr. x/6.07.2016 a Ministerul Transporturilor, depusă la solicitarea Tribunalului Suceava în procedura de regularizare, reclamantul s-a referit explicit la "cei doi pârâți", aspect din care rezultă fără echivoc că acțiunea a fost formulată doar împotriva persoanelor fizice.
Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs, vizând neadministrarea probei cu expertiză financiar-contabilă, din oficiu, este, de asemenea, nefondată, raportat la dispozițiile art. 254 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Art. 22 C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamat instituie doar posibilitatea și nu obligația instanței de a ordina probe din oficiu, sarcina probei aparținând celui care face susținerea, condițiile art. 249 C. proc. civ.
Susținerea reclamantului în sensul că a menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că solicită "orice alte probe pe care instanța le apreciază ca fiind pertinente și concludente cauzei" nu poate fi primită. O asemenea mențiune nu echivalează cu propunerea de probe, întrucât nu se poate transfera sarcina probei către instanța cu judecată, întrucât s-ar încălca astfel dispozițiile art. 249 și 254 alin. (1) C. proc. civ.
Soluția instanței de apel de respingere a probei cu expertiza financiar-contabilă este legală, motivul de recurs invocat prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nefiind întrunit.
Anterior primului termen în faza procesuală a apelului, reclamantul a formulat o cerere de completare a probatoriului cu o expertiză judiciar contabilă având ca obiectiv stabilirea valorii prejudiciului cauzat bugetului Ministerului Transporturilor prin fapta ilicită a celor doi pârâți.
Acest motiv de recurs nu vizează nelegalitatea, ci netemeinicia soluției criticate, astfel că nu se circumscrie motivului de recurs invocat, prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și, prin urmare, nu va fi examinat.
Nici celelalte critici, referitoare la fondul cererii de chemare în judecată, respectiv fapta ilicită și prejudiciul pretins de reclamant nu vor fi examinate, întrucât vizează netemeinicia și nu nelegalitatea soluției.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că recursul este nefondat și, în temeiul art. 496 C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Transporturilor împotriva deciziei nr. 708 din data de 28 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.09.2018.