Harding împotriva Regatului Unit

Reclamantul, dl Christopher Harding, este un național britanic care s-a născut în 1947 și locuiește în Londra. A fost reprezentat în fața Curții de către Royds Rdw, avocati din Londra. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whoersley din Biroul Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 5 septembrie 1992. La 1 decembrie 2000, reclamantul a solicitat beneficiile văduvelor. La 5 decembrie 2000, reclamantul a fost informat că afirmația sa a fost respinsă deoarece nu era o femeie. Prin scrisoarea din 7 decembrie 2000, reclamantul a solicitat reexaminarea cererii sale.

Reclamantul nu a apelat în continuare, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze, deoarece nu este plătită nici o astfel de prestație de securitate socială văduvilor în temeiul legislației din Marea Britanie. Reclamantul nu a primit beneficiile pentru copii la momentul cererii sale. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 1426, CEDO 2002-IV și Runkee și White v. Regatul Unit, nr. 42949/98, §§ 40-41, 25 iulie 2007.

The applicant, Mr Christopher Harding, is a British national who was born in 1947 and lives in London. He was represented before the Court by Royds Rdw, solicitors in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 5 September 1992. On 1 December 2000 the applicant applied for widows’ benefits. On 5 December 2000 the applicant was informed that his claim had been disallowed as he was not a woman. By a letter of 7 December 2000 the applicant requested that his application be reconsidered.

The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefit was payable to widowers under United Kingdom law. The applicant was not in receipt of child benefit at the time of his claim. The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 1426, ECHR 2002-IV and Runkee and White v. the United Kingdom, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.