ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 4/2016

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 198 din 17/03/2016

Mirela Sorina Popescu - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele completului

Simona Daniela Encean - judecător la Secția penală

Luciana Mera - judecător la Secția penală

Săndel Lucian Macavei - judecător la Secția penală

Anca Mădălina Alexandrescu - judecător la Secția penală

Mariana Ghena - judecător la Secția penală

Geanina Cristina Arghir - judecător la Secția penală

Luminița Livia Zglimbea - judecător la Secția penală

Cristina Rotaru Radu    - judecător la Secția penală

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția penală, cauze minori și familie în Dosarul nr. 2.925/110/2014, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: "dacă medicul de medicina muncii care își desfășoară activitatea în cadrul unui astfel de cabinet individual poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită prin raportare la calitatea de funcționar potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 2 din Codul penal de la 1969 sau ale noțiunii de funcționar public în sensul art. 175 alin. (2) din Noul cod penal."

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și art. 27

4

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La ședința de judecată a participat doamna Mirela Cojocaru, magistrat-asistent în cadrul Secției penale, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 27

6

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Justina Codoiu, procuror în cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că s-au transmis puncte de vedere asupra chestiunii de drept din partea unor curți de apel, tribunale și judecătorii, precum și de către Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. În acest context, a arătat că la nivelul instanțelor naționale s-au conturat două opinii:

Într-o primă opinie s-a susținut că medicul de medicina muncii care își desfășoară activitatea într-un cabinet individual poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită, prin raportare la calitatea de funcționar potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 2 din Codul penal anterior sau la noțiunea de funcționar public în sensul art. 175 alin. (2) din Noul cod penal.

În cea de-a doua opinie s-a apreciat că medicul de medicina muncii care își desfășoară activitatea într-un cabinet individual nu poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită, prin raportare la calitatea de funcționar potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 2 din Codul penal anterior sau ale noțiunii de funcționar public în sensul art. 175 alin. (2) din Noul cod penal.

În continuare, a arătat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor care a fost comunicat intimatului-inculpat I.C.C., potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

A mai referat că în cadrul Secției judiciare - Serviciul judiciar penal al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii vizând această problemă de drept, astfel cum rezultă din Adresa Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 3.207/C/3.054/III-5/2015, și că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus concluzii scrise.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a acordat cuvântul asupra eventualelor cereri sau chestiuni prealabile și constatând că nu sunt alte cereri sau excepții de formulat, a solicitat procurorului să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

Reprezentantul Ministerului Public a susținut punctul de vedere exprimat în scris, în sensul că sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția penală, cauze minori și familie în Dosarul nr. 2.925/110/2014, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept dedusă judecății, este inadmisibilă.

În susținerea acestei opinii a arătat că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, în sensul că nu există o relație de dependență între interpretarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție o dă problemei de drept cu judecarea căreia a fost învestită și modul de rezolvare a fondului cauzei de către instanța care sesizează.

A precizat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru complicitate la săvârșirea unei infracțiuni asimilate unei infracțiuni de corupție, al cărei autor, funcționar în cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Bacău, a fost condamnat printr-o hotărâre penală definitivă, împrejurare față de care este evident că între determinarea calității de funcționar public a medicului care își desfășoară activitatea într-un cabinet individual de medicina muncii și soluționarea pe fond a cauzei care vizează săvârșirea de către acesta a unei infracțiuni de complicitate la o infracțiune asimilată unei infracțiuni de corupție nu este nicio legătură, forma de participație reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței nefiind condiționată de calitatea sa de funcționar sau de funcționar public.

Totodată, condiția prevăzută de art. 475 din Codul de procedură penală, anterior menționată, vizează o legătură actuală cu soluționarea fondului cauzei, nu una eventuală. Or, instanța care sesizează a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la "pretindere și primire în îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere, de control de operațiuni comerciale sau financiare de natură a obține direct foloase necuvenite de la agentul economic privat" prevăzută de art. 26 din Codul penal anterior raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior în infracțiunea de luare de mită, fără însă a o dispune. În această ipoteză, este discutabil dacă instanța a avut în vedere fapta pentru care procurorul a dispus trimiterea în judecată, câtă vreme acțiunea penală s-a exercitat în ceea ce-l privește pe inculpatul I.C.C. pentru ajutorul pe care l-a dat funcționarului public din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Bacău, nu pentru fapta sa proprie, săvârșită în calitate de medic de medicina muncii.

Pentru aceste argumente a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău - Secția penală, cauze minori și familie în Dosarul nr. 2.925/110/2014, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: "dacă medicul de medicina muncii care își desfășoară activitatea în cadrul unui astfel de cabinet individual poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită prin raportare la calitatea de funcționar potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 2 din Codul penal de la 1969 sau ale noțiunii de funcționar public în sensul art. 175 alin. (2) din Noul cod penal."

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.925/110/2014, Curtea de Apel Bacău - Secția penală, cauze minori și familie a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept: "dacă medicul de medicina muncii care își desfășoară activitatea în cadrul unui astfel de cabinet individual poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită prin raportare la calitatea de funcționar potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 2 din Codul penal de la 1969 sau ale noțiunii de funcționar public în sensul art. 175 alin. (2) din Noul cod penal."

II. Expunerea succintă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2.925/110/2014 al Curții de Apel Bacău - Secția penală, cauze minori și familie

Curtea de Apel Bacău - Secția penală, cauze minori și familie a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău cu apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 78/D din 20 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2.925/110/2014.

Prin Sentința penală nr. 78/D din 20 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2.925/110/2014 s-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 896/P/2011 din 13 decembrie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

- P.V.V., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. 1 din Codul penal anterior raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, constând în aceea că, în perioada octombrie-noiembrie 2010, în mod repetat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de funcționar public - asistent medical igienă - în cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Bacău, având ca atribuții efectuarea de verificări pe linia securității și medicinei muncii, în virtutea cărora trebuia să constate eventualele deficiențe, să propună remedierea acestora și să stabilească termene în acest sens și, după caz, să ia măsurile de sancționare corespunzătoare, inculpatul a pretins și a primit diferite sume de bani de la reprezentanții legali ai S.C. M. W. - S.R.L. Târgu Ocna, S.C. D. - S.R.L. Comănești și S.C. P.G. - S.R.L. Comănești, pentru a nu lua măsurile legale și a face propuneri de sancționare pentru nerespectarea prevederilor legale privind securitatea și medicina muncii și a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior și infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracțiunile de corupție, prevăzută și pedepsită de art. 25 din Codul penal anterior raportat la art. 290 din Codul penal anterior coroborat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal anterior, constând în aceea că, în perioada iulie 2010-ianuarie 2011, în mod repetat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de funcționar public - asistent medical igienă - în cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Bacău, având ca atribuții efectuarea de verificări pe linia securității și medicinei muncii, în virtutea cărora trebuia să constate eventualele deficiențe, să propună remedierea acestora și să stabilească termene în acest sens și, după caz, să ia măsurile de sancționare corespunzătoare, inculpatul a întocmit sau a intermediat întocmirea pentru agenții economici privați S.C. M. W. - S.R.L. Târgu Ocna, S.C. P.-T. - S.R.L. Bacău, S.C. N. S. - S.R.L. Bacău, S.C. E. T. - S.R.L. Bacău, S.C. P.-T. - S.R.L. Bacău, S.C. H. P. - S.R.L. Sascut, S.C. S.P. - S.R.L. Bacău, S.C. P. G. - S.R.L. Comănești, S.C. R. - S.R.L. N. Bălcescu, S.C. E. - S.R.L. Mărgineni, S.C. E. - S.R.L. Bacău, S.C. D. - S.R.L. Comănești, I.F. C. M., S.C. F. M. - S.R.L. Bacău, S.C. A. S. - S.R.L. Bacău, S.C. D. L. - S.R.L. Bacău a documentației necesare respectării normelor în vigoare privind securitatea și sănătatea în muncă, în scopul obținerii unor sume de bani necuvenite și prin facilitarea obținerii unor documente fictive ce atestau în mod necorespunzător realității efectuarea controalelor medicale periodice, pe baza cărora se determina aptitudinea în muncă;

- I.C.I., pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 din Codul penal anterior, raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracțiunile de corupție, prevăzută și pedepsită de art. 290 din Codul penal anterior, coroborat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, totul cu aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) din Codul penal anterior, constând în aceea că, în perioada iulie 2010 - ianuarie 2011, în mod repetat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul P.V.V., în calitate de medic specialist de medicina muncii, a întocmit documentația necesară respectării normelor în vigoare privind securitatea și sănătatea în muncă, în scopul obținerii unor sume de bani necuvenite, prin completarea în fals, fără examinarea medicală, semnarea și parafarea fișelor de aptitudini ale angajaților agenților economici privați ai S.C. M. W. - S.R.L. Târgu Ocna, S.C. P.-T. - S.R.L. Bacău, S.C. N. S. - S.R.L. Bacău, S.C. E. T. - S.R.L. Bacău, S.C. P.-T. - S.R.L. Bacău, S.C. H. P. - S.R.L. Sascut, S.C. S. P. - S.R.L. Bacău, S.C. P. G. - S.R.L. Comănești, S.C. R. - S.R.L. N. Bălcescu, S.C. E. - S.R.L. Mărgineni, S.C. E. - S.R.L. Bacău, S.C. D. - S.R.L. Comănești, I.F. C. M., S.C. F. M. - S.R.L. Bacău, S.C. A. S. - S.R.L. Bacău, S.C. D. L. - S.R.L. Bacău.

Inculpații P.V.V. și C.T.M. au solicitat instanței, la primul termen de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320

1

din Codul de procedură penală anterior (față de acești inculpați s-a dispus condamnarea prin Sentința penală din 11 iunie 2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 624 din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel Bacău).

Inculpatul I.C.I., prin sentința penală apelată, a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la pretindere și primire, în îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere și de control de operațiuni comerciale sau financiare, în mod direct, de foloase necuvenite de la agentul economic privat, prevăzută de art. 26 din Codul penal anterior, raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracțiunile de corupție, prevăzută de art. 290 din Codul penal anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior.

Pentru a hotărî astfel, cu privire la infracțiunea de complicitate la săvârșirea infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție prevăzută de art. 26 din Codul penal anterior, raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, instanța de fond a reținut că din convorbirile telefonice purtate de inculpatul I.C.I. cu inculpatul P.V.V. în legătură cu predarea-primirea dosarelor și a fișelor angajaților societăților comerciale nu rezultă, fără dubiu, că inculpatul I.C.I. a cerut, prin intermediul inculpatului P.V.V., vreo sumă de bani, că acesta din urmă i-ar fi predat inculpatului I.C.I. banii ceruți sau alte sume. Percheziția domiciliară efectuată la cabinetul medical al inculpatului I.C.I. și în autoturismul acestuia nu a produs dovezi clare, nu au fost găsiți bani provenind din aceste "încasări". Toți martorii care au dat declarații pe parcursul urmării penale și cei audiați în fața instanței de judecată au arătat că nu-l cunosc pe inculpatul I.C.I., că nu el a efectuat controalele și că nu au dat acestuia bani pentru serviciul plătit. Din cele relatate de martori, cu privire la descrierea fizică a "presupusului domn doctor", rezultă că persoana în cauză era asistentul medical P.V.V. Deși s-ar putea susține că inculpatul P.V.V. a fost "trimisul" inculpatului I.C.I. pentru a efectua controlul medical al salariaților, nu s-a probat, sub nicio formă, remiterea de bani de către acesta inculpatului I.C.I. pentru serviciul prestat.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură directă cu infracțiunile de corupție, prevăzută de art. 290 din Codul penal anterior, coroborat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, instanța de fond a reținut că, potrivit prevederilor art. 290 din Codul penal anterior, "falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Tentativa se pedepsește", iar, potrivit art. 288 din Codul penal anterior, falsul se poate realiza "prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice".

Potrivit doctrinei penale, elementul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este alcătuit din două acțiuni săvârșite succesiv și anume: falsificarea înscrisului sub semnătură privată în vreunul dintre modurile prevăzute în art. 288, adică prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, folosirea înscrisului falsificat ori încredințarea sa, spre folosire, altei persoane.

Contrafacerea scrierii înseamnă imitarea, reproducerea frauduloasă a scrierii unui act, pentru a face să se creadă că scrierea, astfel cum a fost imitată, este cea originală și exprimă voința autorului actului.

Contrafacerea subscrierii înseamnă imitarea semnăturii persoanei care trebuia să semneze actul, dacă nu ar fi fost falsificat.

Alterarea unui înscris sub semnătură privată înseamnă modificarea materială a redactării textului unui asemenea înscris, prin adăugiri, înlocuiri, ștersături, în orice mod, de cifre, cuvinte, fraze sau chiar prin utilizarea unor procedee de juxtapunere (cum ar fi aducerea unei hârtii cu semnătură originală și lipirea ei pe partea de jos a textului dactilografiat).

Acțiunea de falsificare, indiferent de modalitatea sub care se înfăptuiește, constituie element material al infracțiunii numai dacă autorul, după executarea falsului, folosește el însuși înscrisul ori îl încredințează altei persoane, dar cu finalitatea bine precizată de a-l folosi. Numai săvârșirea cumulativă, dar în mod succesiv, a ambelor acțiuni dă naștere infracțiunii.

Pentru ca falsificarea unui înscris sub semnătură privată, urmată de folosirea acestuia ori de încredințarea lui altei persoane spre a-l folosi, să poată cădea sub incidența legii penale este necesar ca înscrisul falsificat să aibă un conținut cu relevanță juridică, să fie apt de a produce consecințe juridice, să aibă putere probatorie, adică să fie susceptibil de a proba, chiar și numai într-o anumită măsură, faptul în dovedirea căruia este invocat.

O scriere fără relevanță juridică, fără semnătură sau fără altă posibilitate de a fi atribuită unei persoane, nu poate constitui obiectul unui fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Caracteristica infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă în crearea unei stări de pericol privitoare la încrederea pe care publicul o acordă valorii probante a înscrisurilor sub semnătură privată.

Între acțiunea de falsificare a înscrisului urmată de folosirea sau de încredințarea spre folosire a acestuia și starea de pericol trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

Forma de vinovăție specifică infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este intenția, care trebuie să privească atât acțiunea de falsificare, cât și acțiunea consecutivă, de folosire a înscrisului fals de către făptuitor sau de încredințare a acelui înscris unei alte persoane spre folosire, în vederea realizării unei consecințe juridice. Întrucât subiectul acționează în vederea unui anumit scop - producerea unei consecințe juridice - intenția nu poate fi decât calificată.

Mobilul și scopul urmărit de autor nu sunt relevante pentru existența infracțiunii, ci pentru individualizarea pedepsei. De aceea, instanța trebuie să se ocupe de scopul imediat prevăzut de lege - producerea unei consecințe juridice -, nu și de scopul final avut în vedere de infractor, care poate fi, de exemplu, dobândirea unui folos ilicit sau producerea unei pagube altei persoane.

Elementul subiectiv al infracțiunii este realizat și în cazul când falsul a fost săvârșit pentru dovedirea unui fapt adevărat, fiindcă un înscris falsificat creează întotdeauna o stare de pericol pentru încrederea publică, însă această împrejurare va fi considerată o circumstanță atenuantă judiciară.

Din dosarele medicale atașate rechizitoriului nu s-a putut constata realizarea de către inculpatul I.C.I. a vreunui element material al laturii obiective a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Acesta nu a contrafăcut scrierea (ștersături, radieri, modificări fizice ale actelor medicale), nu a contrafăcut semnătura nimănui (nici a vreunui angajat al societății comerciale, nici a administratorilor acestora), nu a modificat material conținutul vreunui act medical prin adăugări, ștersături de cifre, cuvinte sau fraze.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău Secția penală, cauze minori și familie cu nr. 2.925/110/2014.

Prin Încheierea din data 3 septembrie 2015, instanța de apel a pus în discuția părților, din oficiu, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la "pretindere și primire în îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere, de control de operațiuni comerciale sau financiare de natură a obține direct foloase necuvenite de la agentul economic privat", prevăzută de art. 26 din Codul penal anterior, raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, în infracțiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 254 din Codul penal anterior, cu aplicarea 41 alin. 2 din Codul penal anterior.

Prin Încheierea din 15 octombrie 2015, Curtea a constatat că prin încheierea anterioară "s-a consemnat în mod greșit infracțiunea de complicitate la luare de mită și nu doar luare de mită" și a admis cererea de amânare a cauzei formulată de intimatul-inculpat pentru a-și pregăti apărarea cu privire la schimbarea încadrării juridice așa cum a fost stabilită prin respectiva încheiere.

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bacău a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru a statua dacă medicul de medicina muncii care își desfășoară activitatea în cadrul unui cabinet individual de medicina muncii are calitatea de subiect al infracțiunii de luare de mită, respectiv dacă are calitatea de funcționar în sensul art. 147 alin. 2 din Codul penal anterior ori de funcționar public în sensul art. 175 alin. ( 2) din noul Cod penal.

III. Punctul de vedere al Curții de Apel Bacău - Secția penală, cauze minori și familie cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

Curtea de Apel Bacău - Secția penală, cauze minori și familie a opinat în sensul că medicul care își desfășoară activitatea în cadrul unui cabinet individual de medicina muncii are calitatea de funcționar și poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită.

Funcționarul public definit în art. 175 alin. (1) din Codul penal este "persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia."

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public."

Rezultă că funcționarul public, astfel cum este definit în cuprinsul art. 175 alin. (1) din Codul penal, poate exercita fie atribuții și responsabilități pentru exercitarea prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești, fie atribuții cu privire la realizarea obiectului de activitate al regiilor autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, fie poate exercita o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură.

Instanța a avut în vedere interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală care a clarificat, prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, situația medicului angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, stabilind că acesta are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.

Astfel, sintagma "funcție publică de orice natură", în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, definește o categorie mai largă decât funcția publică, așa cum este înțeleasă în dreptul administrativ, iar noțiunea de "funcționar public" este mai cuprinzătoare decât cea la care se referă art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. I pct. 5 și art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative și articolul unic din Legea pentru modificarea art. 253

1

din Codul penal. În cuprinsul acestei decizii se arată că "semnificația noțiunii de funcționar public din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de funcționar din dreptul administrativ (), potrivit legii penale, noțiunile de «funcționar public» și de «funcționar» au un înțeles mai larg decât acela din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și faptului că exigențele de apărare a avutului și de promovare a intereselor colectivității impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal () în legea penală, funcționarul este definit exclusiv după criteriul funcției pe care o deține sau, cu alte cuvinte, dacă își exercită activitatea în serviciul unei unități determinate prin legea penală, supus unui anumit statut și regim juridic".

Cu privire la dispozițiile noului Cod penal, Curtea Constituțională a reținut, prin decizia anterior menționată, că "excluderea persoanelor care exercită profesii liberale din sfera de incidență a răspunderii penale în materia infracțiunilor de serviciu și de corupție nu constituie un criteriu obiectiv în funcție de care se poate justifica intervenția legiuitorului".

De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că "determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidența normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză și autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice de interes public."

Dintr-o altă perspectivă, s-a susținut că "funcția publică" reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de autoritatea sau instituția publică, în temeiul legii, în scopul realizării competențelor sale, iar "interesul public" este acel interes care implică garantarea și respectarea de către instituțiile și autoritățile publice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor, recunoscute de Constituție, legislația internă și tratatele internaționale la care România este parte.

Așadar, conceptul de "funcție publică" se află în strânsă corelație cu noțiunea de "interes public", ambele urmărind satisfacerea trebuințelor de interes general, în baza prerogativelor constituționale care fac să prevaleze interesul public față de cel privat.

Or, funcționarul public își desfășoară activitatea în scopul realizării interesului public și, prin urmare, în exercitarea funcției, are îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal.

Noțiunea de "serviciu public" desemnează fie o formă de activitate prestată în folosul interesului public, fie o subdiviziune a unei instituții din administrația internă împărțită pe secții, servicii etc.

Din categoria serviciilor de interes public fac parte acele entități care, prin activitatea pe care o desfășoară, sunt chemate să satisfacă anumite interese generale ale membrilor societății.

Instanța a considerat incidente dispozițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, întrucât, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia sus citată, potrivit art. 175 alin. (2) din Codul penal, nu este suficient ca persoana să exercite un serviciu de interes public, ci trebuie să și fie învestită ori controlată sau, după caz, supravegheată de autoritățile publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

În plus, învestirea, controlul sau supravegherea din partea autorităților publice vizează exclusiv exercitarea de către funcționar a serviciului public, iar nu dreptul de practicare a profesiei în domeniul de competență necesar pentru îndeplinirea serviciului public respectiv. Mai mult, între autoritatea publică și persoana care exercită serviciul de interes public nu există raporturi de serviciu stabilite în baza unui contract individual sau colectiv de muncă, pentru că, în acest din urmă caz, respectiva persoană ar fi avut obligația să presteze munca sub autoritatea angajatorului, urmând a fi încadrată fie în categoria funcționarilor publici prevăzuți de art. 175 alin. (1) din Codul penal - dacă angajatorul este o persoană de drept public -, fie în cea reglementată de art. 308 alin. (1) din Codul penal - dacă angajatorul este o persoană de drept privat.

Un alt argument care pledează pentru calitatea de funcționar public a medicului care acționează în cadrul unui cabinet individual de medicină îl constituie criteriul "nefinanțării din fondurile publice".

Nefinanțarea din fondurile publice este reținută drept criteriu pentru delimitarea sferei persoanelor care se încadrează în art. 175 alin. (2) din Codul penal și în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 2/2014 în care se arată că "unele dintre persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate «funcționari publici» în condițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, atunci când, deși funcționează în baza unei legi speciale și nu sunt finanțate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public și sunt supuse controlului sau supravegherii unei autorități publice".

IV. Punctul de vedere al părții cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia intimatului-inculpat I.C.I., sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu chestiunea de drept a cărei rezolvare se solicită este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, față de împrejurarea că problema de drept supusă dezlegării nu conduce și la soluționarea pe fond a cauzei respective, curtea de apel fiind învestită cu soluționarea unui apel privind o infracțiune de complicitate la pretindere și primire, în îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere, de control de operațiuni comerciale sau financiare, de natură a obține direct foloase necuvenite de la agentul economic privat.

Pe fondul problemei de drept care face obiectul sesizării, intimatul-inculpat a opinat că medicul de medicina muncii care nu este salariat și își desfășoară activitatea în cadrul unui cabinet medical individual de medicina muncii privat nu poate fi funcționar public sau funcționar în sensul art. 147 alin. (1) și (2) din Codul penal anterior.

Medicul, în general, exercită o profesie liberală. Desfășurarea profesiei de medic de medicina muncii în cadrul unui cabinet medical individual, înregistrat în Registrul unic al cabinetelor medicale și autorizat pentru activități de medicina muncii, în afara unui contract de muncă, exclude statutul de salariat, angajat, funcționar public sau funcționar.

Medicul de medicina muncii își desfășoară activitatea în cadrul cabinetului individual conform pregătirii și competentelor sale, desfășurând o activitate medicală, liberală și independentă. Spre deosebire de funcționarii publici sau alte persoane cu statut de angajat, atribuțiile medicului de medicina muncii nu se regăsesc în fișa postului.

Serviciile medicale efectuate de către medicul de medicina muncii în cadrul cabinetului individual de medicina muncii sunt exclusiv private, nu se desfășoară în baza unui contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, nu au caracter public, nu sunt la dispoziția cetățeanului. Persoanele fizice nu au acces la serviciile cabinetului, acestea fiind prestate numai la solicitarea angajatorului. Medicul nu este obligat să lucreze cu anumite societăți sau să aibă un anumit program, cum nici societățile comerciale nu sunt obligate să colaboreze cu un anumit cabinet de medicina muncii sau cu un anumit medic de medicina muncii.

Mai mult, veniturile obținute de către medicul de medicina muncii în cadrul cabinetului său individual sunt venituri din activități independente, impozabile conform Codului fiscal. Acesta nu are atribuții de serviciu, nu are calitate de salariat, nu are o fișă a postului, ci își desfășoară activitatea conform pregătirii și competențelor sale profesionale.

Medicul de medicina muncii din sectorul privat nu exercită nicio activitate în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal anterior, în condițiile în care cabinetul medical individual nu poate fi asimilat uneia dintre unitățile la care se referă acest text de lege.

De asemenea, medicul de medicina muncii nu exercită un serviciu de interes public, nu este învestit de către o autoritate publică ori printr-o decizie a autorității publice și nici nu este supus controlului sau supravegherii cu privire la îndeplinirea serviciului public, respectiv cu privire la actul medical îndeplinit, conform alin. 2 al art. 145 din Codul penal anterior.

V. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a propus respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău - Secția penală, cauze minori și familie în Dosarul nr. 2.925/110/2014, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: "dacă medicul de medicina muncii care își desfășoară activitatea în cadrul unui astfel de cabinet individual poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită prin raportare la calitatea de funcționar potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (2) din Codul penal de la 1969 sau ale noțiunii de funcționar public în sensul art. 175 alin. 2 din Noul cod penal."

În susținerea acestei opinii a arătat că inculpatul I.C.I. a fost trimis în judecată în calitate de complice la săvârșirea unei infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție de către inculpatul I.V.V., funcționar public în cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Bacău. Acțiunea penală nu a fost exercitată împotriva medicului care își desfășoară activitatea în cadrul unui cabinet individual de medicina muncii pentru comiterea de către acesta a unei infracțiuni de corupție ori asimilate acesteia în calitate de autor, iar pentru forma de participație penală reținută în sarcina sa este indiferentă determinarea calității acestuia de funcționar public, astfel cum prin încheierea de sesizare se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A precizat că eventuala susținere că, în cazul schimbării încadrării juridice din complicitate la o infracțiune de corupție sau asimilată infracțiunilor de corupție în autorat la aceeași infracțiune, judecarea pe fond a cauzei ar fi condiționată de răspunsul la întrebarea dacă medicul de medicina muncii poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită, nu poate fi primită întrucât, pe de o parte legătura cu soluționarea cauzei avută în vedere de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală trebuie înțeleasă ca o condiționare actuală, iar nu una eventuală, viitoare a soluției pe fondul cauzei de lămurirea dată de către instanța supremă chestiunii de drept cu care a fost sesizată, iar, pe de altă parte, chiar schimbarea încadrării juridice este discutabilă având în vedere că aceasta poate avea loc numai atunci când instanța reține ca săvârșită aceeași faptă prevăzută în rechizitoriu, chiar dacă sunt adăugate sau înlăturate unele împrejurări care nu schimbă substanța faptei imputate, în condițiile în care noua reglementare procesual penală a renunțat la instituția extinderii acțiunii penale cu privire la alte fapte, prevăzută de Codul de procedură penală anterior.

VI. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele de judecată arondate

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Au comunicat puncte de vedere Curtea de Apel București, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Craiova și Curtea de Apel Suceava, conturându-se două opinii:

Într-o primă opinie, s-a susținut că medicul de medicina muncii care își desfășoară activitatea într-un cabinet individual poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită, prin raportare la calitatea de funcționar potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 2 din Codul penal anterior sau ale noțiunii de funcționar public în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal.

În a doua opinie, s-a apreciat că medicul de medicina muncii care își desfășoară activitatea într-un cabinet individual nu poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită, prin raportare la calitatea de funcționar potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 2 din Codul penal anterior sau ale noțiunii de funcționar public în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal.

VII. Opinia specialiștilor consultați

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, însă nu a fost transmis niciun punct de vedere.

VIII. Jurisprudența națională în materie

La nivelul curților de apel și al instanțelor din subordinea acestora nu au fost identificate hotărâri relevante în problema de drept analizată.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost identificată Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2015.

Prin decizia menționată anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 7.932/102/2012, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea rezolvării de principiu a modalității de interpretare a dispozițiilor art. 175 din Codul penal, respectiv dacă medicul chirurg angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzute de dispozițiile art. 289 alin. (1) din Codul penal, se încadrează în categoria funcționarilor publici prevăzută la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal sau în categoria funcționarilor publici prevăzută la art. 175 alin. (2) din Codul penal și a stabilit că medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.

În acest sens, s-a statuat că "în cazul infracțiunii de luare de mită, calitatea de funcționar public prevăzută pentru subiectul activ este specifică dreptului penal și trebuie înțeleasă numai în accepțiunea conferită de prevederile părții generale a codului penal, așa încât această reglementare specifică nu poate fi înlăturată prin dispoziții legale speciale, nepenale, care guvernează exercitarea anumitor profesii, cum este și aceea de medic. Ca atare, dispozițiile cuprinse în art. 375 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora «medicul nu este funcționar public» nu sunt de natură să conducă la excluderea acestuia din sfera funcționarilor publici reglementată de Codul penal, textul referindu-se exclusiv la «natura profesiei de medic și obligațiile fundamentale ale medicului față de pacientul său»".

IX. Jurisprudență relevantă a Curții Constituționale

În jurisprudența Curții Constituționale a fost identificată Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 5 și art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative și a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253

1

din Codul penal și s-a constatat că aceste dispoziții sunt neconstituționale în raport cu criticile formulate.

În cuprinsul deciziei, Curtea Constituțională a statuat că "Semnificația noțiunii de funcționar public din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de funcționar din dreptul administrativ", iar "noțiunile de «funcționar public» și de «funcționar» au un înțeles mai larg decât acela din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și faptului că exigențele de apărare a avutului și de promovare a intereselor colectivității impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal".

X. Jurisprudență relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului

Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

XI. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție

Direcția de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a opinat în sensul că sesizarea este inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția stabilită în art. 475 din Codul de procedură penală, constând în existența unei legături de dependență între lămurirea chestiunii de drept și soluționarea pe fond a cauzei.

A susținut că în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, admisibilitatea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești prealabile este condiționată, atât în cazul în care vizează o normă de drept material, cât și atunci când privește o dispoziție de drept procesual, de împrejurarea că interpretarea dată de instanța supremă să aibă consecințe juridice asupra modului de soluționare a cauzei. Cu alte cuvinte, între problema de drept a cărei lămurire se solicită și soluția dată asupra acțiunii penale și/sau civile de către instanța pe rolul căreia se află cauza în ultimul grad de jurisdicție trebuie să existe o relație de dependență, în sensul că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în procedura prevăzută de art. 476 și art. 477 din Codul de procedură penală să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

A apreciat că din conținutul încheierii de sesizare rezultă că instanța de apel a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție în infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 din Codul penal anterior, dar nu a dispus schimbarea încadrării juridice, ci a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Pe fondul problemei de drept care face obiectul sesizării a opinat în sensul că medicul de medicina muncii care își desfășoară activitatea în cadrul unui cabinet medical individual de medicina muncii, în sistem privat, are calitatea de funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal și, în consecință, poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (2) din Codul penal.

XII. Dispoziții legale incidente

Articolul 16 din Constituție: Egalitatea în drepturi

"(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege [...]"

Art. 1 alin. (1) din Codul penal: Legalitatea incriminării

"Legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni."

Art. 4 din Codul penal: Aplicarea legii penale de dezincriminare

"Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi."

Art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal:

"(1) Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situația în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."

Art. 254 din Codul penal anterior: Luarea de mită

"Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani."

Art. 289 din Codul penal în vigoare: Luarea de mită

"(1) Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), consti