ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2248/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 20.05.2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă în dosar nr. x/2016, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, în raport cu art. 21 din Constituția României și art. 29 aliniat 1, 2 din Legea nr. 47/1992, a prevederilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Cu prilejul soluționării recursului împotriva acestei încheieri, la termenul de judecată din 13.02.2020, recurenta S.C. A. S.R.L., a formulat o nouă excepție de neconstituționalitate, privind art. 132 alin. (3) C. proc. civ. și titlul marginal al normei art. 458 C. proc. civ., în sensul că sintagma "subiectele căilor de atac" nu semnifică "părțile aflate în proces" și creează confuzie în ce privește persoanele ce pot exercita aceste mijloace procesuale.

Prin decizia nr. 148/25.02.2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate; a respins recursul împotriva încheierii din 20.05.2019 (prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, în raport cu art. 21 din Constituția României și art. 29 aliniat 1, 2 din Legea nr. 47/1992, a prevederilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ.).

Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanța a reținut că textul legal vizează procedura de judecată în instanța de apel, recurenta invocând excepția în fața acestei instanțe și formulând împotriva soluției de respingere calea de atac a recursului. Or, în condițiile în care excepția a fost respinsă de către instanța de apel, este inadmisibilă invocarea ei, din nou în calea de atac.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a titlului marginal al art. 458 C. proc. civ., instanța a reținut că în motivarea excepției de neconstituționalitate s-a făcut o amplă analiză a cuvântului "subiect", prin comparație cu noțiunea juridică de "subiect al căilor de atac", dar și a corelației dintre noțiunea de "parte în proces" cu cea de "subiect al căilor de atac", fără însă ca recurenta să se conformeze dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care impun, justificarea unei legături de cauzalitate între norma repudiată ca neconstituțională și soluționarea cauzei.

Împotriva acestei decizii și a încheierii de ședință din 13.02.2020, prin care a fost amânată pronunțarea, la data de 28.02.2020 (data email), a declarat recurs S.C. A. S.R.L..

Prin declarația de recurs, petenta a precizat că va depune, în 48 de ore de la comunicarea hotărârii, motivele de recurs, iar în ipoteza în care se va invoca excepția de tardivitate, solicită repunerea în termen, întrucât pe site-ul Curții de Apel Timișoara soluția a fost urcată în data de 27.02.2020.

La datele de 13.03.2020 și 23.03.2020 au fost depuse motivele de recurs, prin care petenta a arătat că instanța nu a motivat soluția asupra excepției de neconstituționalitate, ci a reținut, într-o manieră generică, împrejurarea că excepția invocată nu are legătură cu cauza.

Recurenta a precizat că modalitatea de soluționare a excepției de neconstituționalitate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4 și 6 C. proc. civ., sens în care se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea excepției de neconstituționalitate a titlului marginal al art. 458 C. proc. civ., astfel cum a fost formulată.

A mai arătat recurenta că atât decizia atacată, cât și încheierea de amânare a pronunțării sunt nule conform art. 405 C. proc. civ., au fost pronunțate de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale (art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.) și se face confuzie între excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., cu cea privind dispozițiile art. 458 din același cod.

De asemenea, în opinia recurentei, soluția asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale nu este motivată, instanța limitându-se la expune considerente generice și fără legătură cu obiectul cauzei.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., privind alcătuirea instanței, Înalta Curte constată că decizia nr. 148/25.02.2020 a fost pronunțată în complet de recurs alcătuit potrivit legii și raportat la obiectul învestirii instanței, respectiv recurs împotriva încheierii din 20.05.2019, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2016, prin care-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, în raport cu art. 21 din Constituția României și art. 29 aliniat 1, 2 din Legea nr. 47/1992, a prevederilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ. și a titlului marginal al art. 458 C. proc. civ. a fost formulată cu prilejul dezbaterii recursului împotriva încheierii mai sus-menționate și soluționată de instanța de recurs astfel învestită.

Cu alte cuvinte, în calea de atac a recursului împotriva unei încheieri prin care s-a respins o cerere de sesizare a Curții Constituționale, s-a formulat o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale, care a fost soluționată ca atare, de către instanța de judecată.

Prin urmare, criticile deduse judecății din perspectiva acestui motiv de recurs sunt nefondate.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, Înalta Curte constată că acest motiv a fost invocat pur formal, fără ca recurenta să indice, punctual, în ce modalitate s-ar fi realizat o astfel de încălcare a prerogativelor stabilite de lege, astfel încât nici acest motiv de recurs nu poate fi primit.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., privind modalitatea de motivare a hotărârii judecătorești, respectiv insuficienta motivare, inexistența motivării ori a unor motive străine de natura pricinii, Înalta Curte constată că nici această critică nu se susține, fiind nefondată.

Astfel, recurenta pretinde că soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este, deopotrivă, insuficient motivată, nu este motivată și cuprinde motive străine de natura pricinii, apărare care este însă contradictorie și nu poate constitui argument în susținerea motivului de recurs invocat.

Pe de altă parte, instanța învestită cu excepția de neconstituționalitate a analizat condițiile de admisibilitate reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și a constatat, în mod pertinent, că solicitarea recurentei nu se circumscrie exigențelor impuse de lege.

În acest sens, cu referire la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., în mod corect instanța a reținut că acestea au fost invocate cu prilejul cererii de sesizare a Curții Constituționale rezolvată prin încheierea recurată, situație față de care, fiind exercitată calea de atac a recursului, nu se mai poate reitera o astfel de solicitare.

În ce privește titlul marginal al art. 458 C. proc. civ., de asemenea, în mod corect, instanța a reținut că titulara cererii nu a expus în ce ar consta legătura cu cauza a textului legal a cărei neconstituționalitate se solicită a se constata. În absența acestei justificări, instanța învestită cu verificarea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate și limitată strict la aceste aspecte, nu se poate substitui argumentelor părții.

Recurenta mai pretinde că decizia și încheierea atacate sunt nule, potrivit art. 405 C. proc. civ. și încalcă principiul legalității, însă nu dezvoltă în ce ar consta pretinsa nulitate, simpla afirmație în acest sens neputând fi subsumată vreunui motiv de casare ori analizată în cadrul prezentului recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 februarie 2020 și a deciziei nr. 148 din 25 februarie 2020 ale Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. A. S.R.L., cu sediul în Timișoara, str. x, camera 1, județ Timiș împotriva încheierii din 13 februarie 2020 și a deciziei nr. 148 din 25 februarie 2020 ale Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele B., C., D., toate cu domiciliul procesual ales în Timișoara, județ Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 noiembrie 2020.