ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4997/2018

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14.09.2015 pe rolul Judecătoriei Iași, secția Civilă, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtele C., cu sediul în Amsterdam, D. S.A. și D. S.A. - Sucursala Iași, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constatate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 6.1, 6.3, 6.4, 6.5, 8.2, 8.4 și 8.7 din contractul de credit nr. x/26.05.2006 și să dispună eliminarea acestora din contract; de asemenea, au solicitat să se dispună restituirea sumelor încasate cu titlu de dobândă, ce nu corespunde formulei de calcul bazate pe dobânda fixă de 4,99%; înghețarea cursul de schimb franc elvețian-leu la momentul semnării contractului, urmând ca acesta să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, precum și denominarea în moneda națională a plăților, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 30.01.2017, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a E., cesionar al contractului de credit.

Prin sentința civilă nr. 6049/03.05.2017, Judecătoria Iași, secția Civilă a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta C.., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a E., a admis în parte cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele D. S.A., în nume propriu și prin Sucursala Iași și cu E., a constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 6.1, 6.3, 6.4 și 6.5 din contractul de credit ipotecar nr. x/26.05.2006, încheiat între reclamanți și pârâta D. S.A., prin Sucursala Iași și a dispus anularea acestora, a respins celelalte capete de cerere și a obligat pârâta D. S.A. la plata către reclamanți a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, A., B., E. și D. S.A. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 25/2018 civ/31.01.2018, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal a admis apelurile și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a constatat caracterul abuziv si nulitatea clauzelor inserate la art. 6.4, doar în ce privește sintagma "în funcție de politica Băncii", la art. 6.5 și 8.2, privind comisionul de acordare, precum și la art. 8.7., în ceea ce privește posibilitatea Băncii de a modifica fără consimțământul clientului nivelul taxelor și comisioanelor din contract, a obligat pârâta D. S.A. să restituie reclamanților suma de 885 franci elvețieni, încasată cu titlu de comision de acordare în temeiul clauzei prevăzute la art. 8.2 din contract, a păstrat dispozițiile sentinței care nu contravin și a compensat cheltuielile de judecată efectuate în apel.

Împotriva acestei decizii, A. și B. au declarat recurs, care a fost depus la Tribunalul Iași și înaintat spre soluționare Curții de Apel Iași, instanța care, prin decizia nr. 328/11.06.2018, și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Iași, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională.

Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la 31.01.2018, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

De aceea, în condițiile în care decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul Iași, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Iași, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 25/2018 civ/31.01.2018, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Iași.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.