ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4849/2018

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Zalău la data de 17 mai 2017 sub nr. de dosar x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. - prin președinte C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate calitatea de membru a reclamantei în cadrul B. cu o cotă de 4/126 părți în pășunea composesorală "OAIA"("POCOHEGY") și cu o cotă de 2/8 părți în pășunea composesorală "KISALY"("KISEI"), să oblige pâratul la înscrierea reclamantei A. pe lista actuală a membrilor composesori, în calitate de moștenitoare legală a defuncților C. și D., cu o cotă de 4/126 părți în pășunea composesorală "OAIA"("POCOHEGY") și cu cota de 2/8 părți în pășunea composesorală "KISALY"("KISEI") și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 2099/2017 din 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Zalău, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. - prin președinte C. și s-a constatat calitatea reclamantei de membru în cadrul B. cu o cotă de 4/126 părți în pășunea composesorală "OAIA"("POCOHEGY") și cu o cotă de 2/8 părți în pășunea composesorală "KISALY"("KISEI").

Prin decizia civilă nr. 541/2018 din 10 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția Civilă a fost admis în parte apelul declarat de pârâtul B. - prin președinte C. împotriva sentinței civile nr. 2099/18.12.2017 a Judecătoriei Zalău, care a fost schimbată și în consecință:

A constatat că reclamanta A. este membră în cadrul B., alături de E., cu o cotă de 4/126 părți în pășunea composesorală "OAIA"("POCOHEGY"), în calitate de moștenitoare a defuncților C. și D..

A fost respinsă cererea reclamantei privind constatarea calității de membru în același composesorat, cu o cotă de 2/8 părți în pășunea composesorală "KISALY"("KISEI") și cererea de obligare a pârâtului la înscrierea reclamantei pe lista actuală a membrilor composesori.

A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 650 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în fața primei instanței și 200 RON, în fața instanței de apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 06 august 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Sălaj, secția Civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Sălaj, secția Civilă, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 541/2018 din 10 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Sălaj, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2018.