ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2018

Ședința publică din data de 15 februarie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 5 iunie 2013 sub nr. x/2013, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. și D., au solicitat instanței obligarea acestora la plata sumei totale de 16.815,64 RON, compusă din suma de 2.647,79 RON, reprezentând restanțe la întreținere aferente apartamentului nr. x pentru perioada 01.09.2011- 15.12.2012; suma de 764,24 RON, reprezentând costul aparaturii sanitare; cheltuielile efectuate pentru lucrările de cadastru, intabulare, plata impozit pentru ap. 58 din str. x, în valoare de 1650 RON; suma de 12.000 RON, reprezentând cheltuieli efectuate pentru ap. 58 aparținând pârâților; plata restanței în sumă de 733,61 RON, conform facturii emise de E. pe numele pârâtului C., pe adresa din str. x, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1561 din 12 martie 2014, Judecătoria Sectorului 5 București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B. și a obligat pârâții C. si D. să plătească reclamanților suma totală de 7.311,58 RON, formată din suma de 2.647,79 RON reprezentând restanțe la întreținere, suma de 513,79 RON reprezentând contravaloare aparatură sanitară, suma de 1.650 RON reprezentând contravaloare lucrări cadastru, intabulare, plata impozit și suma de 2.500 RON reprezentând contravaloare lucrări apartament.

A respins pct. 5 al acțiunii ca rămas fără obiect, precum și celelalte pretenții, ca neîntemeiate și a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 1.550 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâți C. și D..

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 722 A din 26 februarie 2015 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții-pârâți C. și D., împotriva sentinței civile nr. 1561 din 12.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B., a respins, ca neîntemeiată, cererea apelanților de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată și a obligat apelanții la plata către intimați a sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 722 A din 26.02.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă pârâții C. și D. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 491R din 18 octombrie 2017 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâții C. și D. împotriva deciziei civile nr. 722 A din 26.02.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 27 noiembrie 2017.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 14 decembrie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 20 decembrie 2017.

La data de 4 ianuarie 2018, intimații-reclamanți A. și B. au depus punct de vedere, solicitând admiterea excepției inadmisibilității, cu consecința respingerii recursului, ca inadmisibil.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții C. și D., pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declinat, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a recursului declarat de pârâții C. și D. împotriva deciziei civile nr. 722 A din 26 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții-pârâți C. și D. împotriva sentinței civile nr. 1561 din 12 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată într-o cerere evaluabilă în bani respectiv, cererea prin care reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâților C. și D. la plata sumei de 16.815,64 RON, reprezentând restanțe la întreținere.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În acest context, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017 s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 26 februarie 2015, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României.

Prin urmare, raportat la considerentele evocate mai sus ale Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, hotărârea atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Astfel, deși decizia recurată poartă în dispozitiv mențiunea "cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare", față de prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", se constată că aceasta nu este supusă recursului, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispozițiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții C. și D. împotriva deciziei civile nr. 722 A din 26 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții C. și D. împotriva deciziei civile nr. 722 A din 26 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2018.