ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2231/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, la data de 22.112012, sub nr. x/2012, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. și D., au solicitat instanței, ca prin hotărârea judecătorească ce va pronunța, să dispună: pe cale principală, potrivit art. 563 C. civ., obligarea pârâților la respectarea dreptului reclamanților de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren în suprafață de aproximativ 300 mp, situat la limita de hotar a proprietății reclamanților din comuna E.; stabilirea liniei de hotar, potrivii art. 56 C. civ., ce desparte proprietatea lor de celelalte două proprietăți ale pârâților pe întreaga sa lungime; în subsidiar, să se dispună obligarea pârâtului C. la respectarea dispozițiilor legale în materia vederii în proprietatea vecinului privind distanța minimă pentru fereastra de vedere/balcoane, precum și picătura streșinii, în conformitate cu prevederile art. 612-615 din C. civ. din 1864, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 461 din 4 februarie 2015, Judecătoria Buftea a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul C. să lase acestora în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața totală de 204 mp. identificată în anexa 1 la raportul de expertiză prin punctele A1-A-B1-8-S1-S. A obligat pârâtul D. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața totală de 90 mp, identificată în anexa î ia raportul de expertiză prin punctele B1-B-S2-8. A stabilit linia de hotar dintre proprietăți pe aliniamentul A1-A-Bl-B din anexa 1 la raportul de expertiză și a obligat pârâtele să retragă gardul pe aliniamentul menționat. A omologat raportul de expertiză topografică întocmit de expert F. A admis cererea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul C. în ceea ce privește respectarea dispozițiilor legale ce reglementează vederea asupra proprietății vecinului. A obligat pârâtul ia modificarea ferestrelor .aflate pe zidul despărțitor dinspre proprietatea reclamantului din ferestre de vedere în ferestre de lumină. A respins, ca neîntemeiată, cererea privind obligarea pârâtului C. la respectarea dispozițiilor legale ce reglementează picătura streașinii. A obligat pârâtul C. la plata către reclamanți a sumei de 4.496 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A obligat pârâtul D. la piața către reclamanți a sumei de 2.248 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții C. și D.

Prin decizia nr. 290/A din 25 ianuarie 2018, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtului C. și a respins, ca nefondat, apelul pârâtului D.

Împotriva acestei ultime decizii, pârâtul D. a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Ilfov.

Dosarul a fost trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului nr. 4, cu termen de judecată la data de 31 mai 2018.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 din C. proc. civ., "Curțile de apel judeca, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanțe de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

Prevederile art. 4 pct. 1 din același cod stipulează:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Se constată că, în speță, pârâtul D. a învestit instanța cu o cerere de recurs îndreptată împotriva deciziei nr. 290/A din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în apel.

Astfel, în aplicarea prevederilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., evocate mai sus, Înalta Curte reține că instanța competentă să judece cererea de recurs este instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea în apei, respectiv Curtea de Apel București, în favoarea căreia se va decima competența de soluționare a recursului, văzând și dispozițiile art. 359 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului formulat de pârâtul D. împotriva deciziei nr. 290/A din 25 ianuarie 2018 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31.05.2018.