ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1625/2019

Cu privire la solicitarea de amendare a membrilor completului de judecată C 10 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul A., se constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 108

1

alin. (1) pct. 2 lit. h) C. proc. civ., invocate de revizuent drept temei al cererii sale, dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului capitol, va sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel: (...) 2.cu amendă judiciară de la 30 RON la 500 RON: h) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuțiilor ce revin judecătorilor, experților desemnați de instanță în condițiile legii, agenților procedurali, precum și altor salariați ai instanței.

Prevederile legale anterior redate oferă posibilitatea instanței în fața căreia se judecă o anumită cauză de a sancționa faptele evidențiate în textul de lege, fapte săvârșite de părți sau de alți participanți la procedura judiciară, fără a extinde posibilitatea de a dispune sancționarea cu amendă judiciară a unui complet de judecată.

Astfel, în situația premisă înscrisă în art. 108

1

alin. (1) pct. 2 lit. h) C. proc. civ., se sancționează cu amendă judiciară fapta (participanților la proces sau terților care au atribuții procesuale specifice) de a împiedica persoanele nominalizate de textul de lege (judecătorul, expertul desemnat de instanță, agenții procedurali, precum și alți salariați ai instanței) în exercitarea atribuțiilor ce le revin în legătură cu procesul.

Cum amenda judiciară este o sancțiune bănească ce se aplică de către instanța de judecată persoanei care a săvârșit anumite fapte în legătură cu procesul, iar nu o sancțiune susceptibilă de aplicare unui judecător sau membrilor completului de judecată care soluționează cauza, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de amendare a membrilor completului C10, formulată de revizuentul A.

Analizând actele și lucrările existente în dosar, instanța urmează a se pronunța asupra cererii de revizuire formulată de revizuentul A., apreciind că nu este utilă soluționării căii de atac atașarea dosarelor de fond.

Asupra cauzei de față, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia nr. 1292 din 19 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 820 din 18 aprilie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

În motivare, instanța a reținut că în speța supusă analizei nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., anume faptul că hotărârea atacată nu evocă fondul cauzei, fiind pronunțată în soluționarea unei alte revizuiri și, drept urmare, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat o nouă cerere de revizuire, care a fost înregistrată la 20 iunie 2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a revizuirii ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2019, precum și cu privire la hotărârile pronunțate pe parcursul procesului în soluționarea căilor ordinare și extraordinare de atac.

În drept, au fost indicate, formal, dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 și pct. 7 și alin. (2) C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poarte dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare ori o hotărâre dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Această regulă nu este îndeplinită în cauză câtă vreme hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei, fiind o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unei alte cereri de revizuire.

Drept consecință, întrucât nu este îndeplinită o condiție esențială de admisibilitate a căii de atac, având în vedere dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de amendare a membrilor completului C10, formulată de revizuentul A.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1292 din 19 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2019.

GGC - NN