ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1652/2020

Asupra cererii constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A.

Prin rezoluția din 15 iunie 2020 s-a fixat termen de judecată la 16 septembrie 2020, în ședință publică, cu citare părți, în vederea discutării admisibilității cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Se reține, însă, că decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., fiind pronunțată în soluționarea unei cereri de revizuire promovate împotriva unei decizii prin care s-a anulat recursul declarat de revizuent, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) din cod.

Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Totodată, din formularea art. 509 C. proc. civ., text care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii, reiese că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă, nepermițând exercitarea respectivei căi extraordinare de atac și împotriva altor hotărâri.

Întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

În cauză, se observă și incidența dispozițiilor art. 12 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți".

Exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor exercitării sale, cu nesocotirea legii și a moralei, cu rea-credință și cu depășirea limitelor sale, se circumscrie noțiunii de abuz de drept.

Se înscrie în sfera abuzului de drept procesual demersul părții care urmărește, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în disonanță cu scopul procesului, care constă în soluționarea justă și cu celeritate a cauzelor.

Se constată astfel că revizuentul A. are un număr foarte mare de cauze înregistrate pe rolul Înaltei Curți (1200 la data judecării prezentei cereri), stereotip și inform redactate, care nu urmăresc să deducă judecății drepturi disputate, față de soluțiile pronunțate în toate aceste dosare de constatare a nulității ori a inadmisibilității căilor de atac. Atare cereri, private de elementele de fapt și de drept necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu pot fi reținute decât ca fiind rezultatul exercitării abuzive a drepturilor procesuale.

În acest context, având în vedere prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., care reglementează posibilitatea sancționării faptei de a introduce, cu rea-credință, cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice, urmează a aplica revizuentului o amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 962 din 27 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Aplică revizuentului amenda judiciară în cuantum de 1.000 RON, conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicarea hotărârii în ceea ce privește amenda judiciară.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2020.

GGC - NN