ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 998/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 429A din data de 12 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva Sentinței civile nr. 1.177 din data de 15 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice București. Recurentul-reclamant A., a declarat recurs împotriva decizie curții de apel, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, recurentul-reclamant, a susținut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material reprezentate de art. 1 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă și a apreciat că, în cauză, dreptul la acțiune nu este prescris, prescripția începând să curgă de la data când persoana fizică păgubită a cunoscut paguba (prejudiciul), cât și pe cel care a determinat prejudiciul, astfel cum precizează art. 8 din Decretul nr. 167/1958. A arătat că a cunoscut prejudiciul la data îmbolnăvirii, întrucât paguba (prejudiciul) nu exista anterior acestui moment, iar, după ce a analizat cauza, a ajuns la concluzia că bolile au fost determinate de circumstanțele precizate în acțiune (cauza proximă).

Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București nu a formulat întâmpinare. Examinând recursul din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc.

civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, recurentul-reclamant a susținut incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., considerând că instanța a aplicat greșit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, iar dreptul la acțiune nu este prescris și a arătat că a cunoscut prejudiciul la data îmbolnăvirii, iar, în cauză, raționamentul juridic necesită abordarea cauzală a prejudiciului și înțelegerea datei la care s-a îmbolnăvit, având în vedere că atât timp cât a fost sănătos nu a existat un prejudiciu și nu era legal să solicite un prejudiciu inexistent. Înalta Curte, constată că recurentul-reclamant a invocat formal aplicarea greșită a prevederilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958, și nu a dezvoltat critici prin care să arate în ce constă în concret încălcarea acestor dispoziții legale de către curtea de apel și care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, să fie de natură a susține nelegalitatea hotărârii.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică, pe lângă invocarea unuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., arătarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate. Așa fiind, cum aspectele susținute de recurentul-reclamant A., nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din C. proc. civ., și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva Deciziei nr. 429A din data de 12 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2019. GGC - OB