ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4196/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4196/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, prin cererea înregistrată la data de 3 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în Dosarul de executare nr. x/2017.
Prin precizările depuse la 13 iunie 2018, s-a arătat că Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa are calitate procesuală activă în cauză, deoarece are personalitate juridică, motiv pentru care a formulat contestația la executare atât în nume propriu cât și ca reprezentant al subunității sale, Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare.
Prin Sentința nr. 2606 din 27 iunie 2018, Judecătoria Satu Mare, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
S-a reținut, în esență, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și ale O.U.G. nr. 107/2002, că are calitatea de debitor entitatea cu personalitate juridică, respectiv Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, al cărei sediu este în Cluj și nu Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, prin care au fost efectuate actele de procedură.
Totodată, s-a constatat că nici împrejurarea că încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Satu Mare nu poate constitui un argument pentru reținerea competenței acestei instanțe, în condițiile în care, potrivit art. 712 alin. (3) C. proc. civ., anularea poate viza inclusiv aspecte legate de încuviințarea executării silite de către o instanță necompetentă, iar calea rezolvării este contestația la executare care urmează a fi soluționată de instanța competentă potrivit art. 651 din cod.
Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, prin încheierea nr. 7460 din 8 noiembrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul. În temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului.
S-a reținut, în esență, prin prisma prevederilor art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) și art. 56 C. proc. civ., că debitorul este cel în sarcina căruia s-au stabilit obligații susceptibile de a fi aduse la executare prin titlul executoriu, neprezentând relevanță dacă acesta are sau nu personalitate juridică.
S-a mai constatat, din punct de vedere al momentului până la care putea fi invocată excepția de necompetență teritorială în fața Judecătoriei Satu Mare, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., că excepția a fost ridicată la al doilea termen și nu la primul.
Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din cod, Înalta Curte reține următoarele:
Litigiul dedus judecății are ca obiect contestația la executare formulată de Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș -Tisa împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în Dosarul de executare nr. x/2017.
Din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei, se reține că în materia executării silite sunt relevante prevederile art. 651 C. proc. civ. care reglementează instanța de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.
Referirea normei legale la domiciliul ori, după caz, sediul debitorului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce are această calitate în proces, în faza execuțională.
În cauza pendinte, se constată că instanțele între care s-a ivit conflictul de competență interpretează diferit, nu norma de competență cuprinsă la art. 651 C. proc. civ., ci calitatea de debitor, în funcție de faptul dacă respectiva entitate are sau nu personalitate juridică.
Potrivit art. 6
1
din Legea nr. 107/1996, Legea apelor "(1) În coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor se înființează Administrația Națională "Apele Române", instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii, așa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administrației Naționale "Apele Române" care funcționa cu statut de regie autonomă. (2) Administrația Națională "Apele Române" are în subordine administrații bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituții publice cu personalitate juridică".
De altfel, prin precizările scrise depuse la 23 mai 2018, Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002, Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare este o unitate fără personalitate juridică aflată în subordinea Administrației Bazinale de Apă Someș - Tisa. A mai precizat că Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa este ordonator de credite, iar Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare nu are fonduri repartizate de la bugetul de stat, implicit, neavând atribuții pe linia execuției bugetare.
În cauză, contestația la executare a fost promovată de Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală Someș - Tisa, calitatea de debitor fiind deținută de unitatea cu personalitate juridică Administrația Bazinală Someș - Tisa.
Împrejurarea că în Sentința civilă nr. 96/LMA din 25 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia civilă nr. 626-Ap din 13 septembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, care constituie titlul executoriu, este menționat Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare - unitate fără personalitate juridică, alături de Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală Someș - Tisa, care, conform normelor anterior arătate, are personalitate juridică, nu este de natură să atragă consecințe în ceea ce privește competența teritorială, reprezentând o chestiune care ține de administrarea cauzei.
Ca atare, o structură fără personalitate juridică, fără fonduri proprii și fără atribuții pe linia execuției bugetare nu poate dobândi calitatea de debitor al unei obligații, câtă vreme nu deține atribuții care să îi permită executarea obligațiilor născute din titlul executoriu care face obiectul contestației la executare.
Cum sediul Administrației Bazinale de Apă Someș - Tisa, entitatea cu personalitate juridică, se află în municipiul Cluj-Napoca, instanța competentă teritorial a soluționa pricina este cea de la sediul societății debitoare, potrivit art. 651 C. proc. civ. și considerentelor arătate anterior legate de structura și modul de organizare a acesteia.
În ceea ce privește incidența prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., se constată prin încheierea din 16 mai 2018, Judecătoria Satu Mare a amânat judecata cauzei tocmai pentru ca contestatoarea să precizeze titularul demersului judiciar, cerință căreia i s-a dat curs prin precizările depuse la 13 iunie 2018 de către Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, despre care s-a făcut mențiune. Or, în aceste condiții, nu se poate reține că prima instanță învestită a devenit competentă în condițiile neinvocării excepției în termenul procedural.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2018.