ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 288/2019

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 ianuarie 2018, pe rolul Judecătoriei Satu Mare, Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în Dosarul de executare nr. x/2017.

Prin precizările depuse la data de 18 mai 2018 s-a arătat că Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa are calitate procesuală activă în cauză, deoarece are personalitate juridică, motiv pentru care a formulat contestația la executare atât în nume propriu, cât și ca reprezentant al subunității sale, Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare.

Prin Sentința civilă nr. 2619 din 27 iunie 2018, Judecătoria Satu Mare, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

S-a reținut, în esență, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și ale O.U.G. nr. 107/2002, că are calitatea de debitor entitatea cu personalitate juridică, respectiv Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, al cărei sediu este în Cluj și nu Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, prin care au fost efectuate actele de procedură.

Totodată, s-a constatat că nici împrejurarea că încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Satu Mare nu poate constitui un argument pentru reținerea competenței acestei instanțe, în condițiile în care, potrivit art. 712 alin. (3) C. proc. civ., anularea poate viza inclusiv aspecte legate de încuviințarea executării silite de către o instanță necompetentă, iar calea rezolvării este contestația la executare care urmează a fi soluționată de instanța competentă potrivit art. 651 C. proc. civ.

Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 7297 din 5 noiembrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că debitorul din titlul executoriu este Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare.

Prin urmare, s-a apreciat că are calitatea de debitor în cadrul executării silite contestate Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, instituție cu sediul în Satu Mare, astfel încât instanța de executare este Judecătoria Satu Mare.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din același cod, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect contestația la executare formulată de Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în Dosarul de executare nr. x/2017.

Din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei, se reține că în materia executării silite sunt relevante prevederile art. 651 C. proc. civ. care reglementează instanța de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Referirea normei legale la domiciliul ori, după caz, sediul debitorului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce are această calitate în proces, în faza execuțională.

În cauza pendinte, se constată că instanțele între care s-a ivit conflictul de competență interpretează diferit, nu norma de competență cuprinsă la art. 651 C. proc. civ., ci calitatea de debitor, în funcție de faptul dacă respectiva entitate are sau nu personalitate juridică.

Potrivit art. 6

1

din Legea nr. 107/1996, Legea apelor: "(1) În coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor se înființează Administrația Națională "Apele Române", instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii, așa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administrației Naționale "Apele Române" care funcționa cu statut de regie autonomă. (2) Administrația Națională "Apele Române" are în subordine administrații bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituții publice cu personalitate juridică".

De altfel, prin precizările scrise depuse la 18 mai 2018, Administrația Națională "Apele Române", Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002, Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare este o unitate fără personalitate juridică aflată în subordinea Administrației Bazinale de Apă Someș - Tisa. A mai precizat că Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa este ordonator de credite, iar Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare nu are fonduri repartizate de la bugetul de stat, implicit, neavând atribuții pe linia execuției bugetare.

În cauză, contestația la executare a fost promovată de Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală Someș - Tisa, calitatea de debitor fiind deținută de unitatea cu personalitate juridică Administrația Bazinală Someș - Tisa.

Împrejurarea că în Sentința civilă nr. 43/LMA din 17 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 732A din 23 septembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, care constituie titlul executoriu, este menționat Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare - unitate fără personalitate juridică, alături de Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală Someș - Tisa, care, conform normelor anterior arătate, are personalitate juridică, nu este de natură să atragă consecințe în ceea ce privește competența teritorială, reprezentând o chestiune care ține de administrarea cauzei.

Ca atare, o structură fără personalitate juridică, fără fonduri proprii și fără atribuții pe linia execuției bugetare nu poate dobândi calitatea de debitor al unei obligații, câtă vreme nu deține atribuții care să îi permită executarea obligațiilor născute din titlul executoriu care face obiectul contestației la executare.

Cum sediul Administrației Bazinale de Apă Someș - Tisa, entitatea cu personalitate juridică, se află în municipiul Cluj-Napoca, instanța competentă teritorial a soluționa pricina este cea de la sediul societății debitoare, potrivit art. 651 C. proc. civ. și considerentelor arătate anterior referitoare la structura și modul de organizare a acesteia.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate:

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea Administrația Națională Apele Române Administrația Bazinală de Apă Someș Tisa în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT