ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3723/2013

Asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 22 februarie 2012 petenta

M.D.S. a contestat procesul verbal din 31 ianuarie 2012 emis de C.N.A.D.N.R. - SA

CESTRIN.

Prin încheierea din data de 15 februarie

2012 Judecătoria Brezoi a scos cauza de pe rol și a înaintat-o administrativ Judecătoriei

Sibiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

incidența art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, așa cum a fost modificat prin

Legea nr. 2/2013, care prevede că plângerea împotriva procesului verbal de constatare

a contravenției se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

contravenientul.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu

a pronunțat sentința nr. 2421 din 2 aprilie 2013, prin care a declinat competența

de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat

ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

În

motivare, instanța a reținut aplicarea dispozițiilor art.

32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că plângerea formulată împotriva procesului-verbal

de contravenție este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită fapta, respectiv Judecătoria Brezoi județul Vâlcea.

Analizând conflictul de competență,

Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

îl constituie plângerea contravențională împotriva procesului verbal din 31 ianuarie

2012 emis de C.N.A.D.N.R. - SA CESTRIN, act din care rezultă că fapta a fost săvârșită

în localitatea S., aflată pe raza județului Vâlcea.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentm

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări Ordonanței Guvernului

nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002,

art. 10

1

: „prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului

nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a

contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul."

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 este cuprinsă în

Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea

unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal", legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin. (2) și (3) din art.

XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1),

respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit

la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță

în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare

a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

Drept urmare, din interpretarea teleologică

și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, cărora le este aplicabilă Legea nr. 554/2004, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde

dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii

nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

constituie dispoziții de drept public, și nu de drept privat. Totodată, prevederile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute,

dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun în sensul că: „După articolul

10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de

utilizare și a tarifului de trecere pe

rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în M. Of. al României, Partea

I,

nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările

ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 10

1

, cu următorul

cuprins:

„Art. 10

1

. - Prin derogare de

la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul",

se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea contravențională

a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 22 februarie

2012.

În cauză, contravenția a fost săvârșită

pe raza localității S. din județul Vâlcea, aflată în circumscripția teritorială

a Judecătoriei Brezoi, așa încât competența de soluționare a cauzei aparține acestei

instanțe, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2013.