ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3717/2013

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmincu Vâlcea la data de 23 august 2011 petentul I.M. a contestat procesul verbal din 26 iulie 2011 emis de C.N.A.D.N.R.

- SA CESTRIN.

Prin sentința nr. 10258 din data de 18 octombrie 2011 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi județul Vâlcea. În motivare, instanța a reținut aplicarea dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta, respectiv Judecătoria Brezoi județul Vâlcea. Învestită prin declinare, Judecătoria Brezoi a pronunțat sentința nr. 1703 din 2 aprilie 2013, prin care a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Turnu Severin.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența art. 10 din O.G. nr. 15/2002, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care prevede că plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază contravenientul. Judecătoria Turnu Severin, învestită la rândul său prin declinare, a pronunțat sentința nr. 2350 din 10 mai 2013 prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivare, judecătoria a reținut că în speță se aplică dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, care prevăd că plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta, respectiv Judecătoria Brezoi județul Vâlcea. Analizând conflictul de competență, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie plângerea contravențională împotriva procesului verbal din 26 iulie 2011 emis de C.N.A.D.N.R. - SA CESTRIN, act din care rezultă că fapta a fost săvârșită în localitatea S., aflată pe raza județului Vâlcea. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, prin art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10 1 : „prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 (… ) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul" Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal", legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi." De asemenea, alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale." Drept urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, cărora le este aplicabilă Legea nr. 554/2004, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public, și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun în sensul că: „După articolul 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 10 1 , cu următorul cuprins: „Art.

10 1 - Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul", se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare. Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 23 august 2011. În cauză, contravenția a fost săvârșită pe raza localității S. din județul Vâlcea, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brezoi, așa încât competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2013.