CASE OF MEGADAT.COM SRL v. MOLDOVA - [Romanian Translation] legal summary by the COE Human Rights Trust Fund

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012. Prezenta traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Această traducere nu obligă Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea indicația cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul acestui document.

© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2012. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

Notă de informare privind jurisprudența Curții Nr. 107

Aprilie 2008

Megadat.com SRL c. Moldovei

- 21151/04

Hotărâre 8.4.2008 [Secția IV]

Articolul 1 al Protocolului Nr. 1

Articolul 1 al. 1 al Protocolului Nr. 1

Respectarea bunurilor

Retragerea licenței de operare a unui furnizor de servicii internet pentru comiterea unei încălcări pur formale a regulamentului: violare

În fapt

: Reclamanta, o societate privată care era în acel moment cel mai mare furnizor de acces la Internet din Moldova, și-a mutat sediul în noiembrie 2002. Schimbarea a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat iar autoritățile fiscale au fost și ele informate despre acest lucru. În mai 2003 societatea reclamantă i-a solicitat Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației (ANRCETI) o licență suplimentară. Deși societatea reclamantă a indicat noua sa adresă în cerere, licența a fost emisă cu adresa veche. În septembrie 2003, societatea reclamantă împreună cu alți operatori au primit scrisori din partea ANRCETI cerându-li-se să plătească o taxă anuală pentru licență și să indice adresele lor complete timp de 10 zile sau, în caz contrar, să suporte riscul de a-și vedea licențele suspendate. Deși societatea reclamantă a încercat ulterior să rectifice aceste omisiuni, agenția pentru control a contestat informația primită și fără a aștepta vreun răspuns sau fără a fixa o perioadă de suspendare, a anulat licențele companiei reclamante. În urma unei modificări a regulamentului, produsă la scurt timp după aceasta, compania reclamanta s-a pomenit în imposibilitatea de a solicita o nouă licență timp de șase luni. Compania reclamantă a încercat fără succes să conteste în instanță decizia ANRCETI, fiind constrânsă în cele din urmă să-și oprească activitatea. Din cei peste 50 de operatori acuzați de ne-conformare cu cerințele conținute în scrisoarea de avertizare a ANRCETI, se pare că societatea reclamantă a fost unica căreia i-a fost retrasă licența, licențele celorlalți operatori fiind suspendate pentru o perioadă de trei luni.

În drept

: Articolul 1 din Protocolul Nr.1 - Anularea licențelor este o măsură de reglementare a folosirii bunurilor care trebuie examinată în temeiul celui de-al doilea paragraf al Articolului 1 al Protocolului Nr. 1. Chestiunea centrală este cea a proporționalității. În ce privește încălcarea reglulelor comisă de societatea reclamantă, Guvernul nu a indicat un detriment concret cauzat de omisiunea societății de a solicita modificarea adresei sale în textul licențelor. ANRCETI era cu siguranță la curent cu schimbarea adresei societății reclamante și nu a întâmpinat nicio dificultate în a o contacta. Alte autorități relevante și clienții au fost și ei informați de acest lucru. Nu a existat nicio suspiciune cu privire la faptul că societatea ar fi încercat să se eschiveze de la plata impozitelor. În acest context, este surpinzător faptul că măsura impusă a fost de o asemenea severitate încât să forțeze o societate considerată ca fiind cel mai important furnizor de servicii Internet din Moldova să-și înceteze activitatea și să-și vândă toate activele. La rândul său, ANRCETI, în calitatea sa de autoritate publică, nu și-a îndeplinit obligația de a acționa în timp util, de o manieră corespunzătoare și într-un mod cât de coerent posibil. Deși fusese informată de schimbarea adresei, agenția a emis pentru societatea reclamantă o nouă licență ce indica adresa veche, a tolerat omisiunea comisă în licențele eliberate de ea și a indus, ulterior, societatea reclamantă în eroare făcând-o să creadă că aceasta putea să-și continue activitatea cu condiția prezentării informației cerute înainte de expirarea unui anumit termen limită. De asemenea, nu au fost respectate garanțiile procedurale necesare, deoarece societatea reclamantă a fost lipsită de posibilitatea de a se prezenta și de a da explicații în fața ANRCETI, iar în cadrul procedurii de recurs, cazul a fost examinat în absența sa după ce cererea sa de amânare a fost respinsă fără explicație. Într-adevăr, instanțele naționale au examinat cazul de o manieră nejustificat de formalistă, fără a încerca să efectueze un exercițiu de punere în balanță a intereselor implicate. În cele din urmă, există indicii ale unui tratament discriminatoriu în măsura în care societatea reclamantă pare să fi fost tratată mai sever decât alte societăți aflate într-o situație comparabilă. În lumina caracterului arbitrar al procedurilor, al tratamentului discriminatoriu și a măsurilor disproporționat de aspre ce au fost impuse societății reclamante, nu se poate spune că atunci când au invalidat licențele, autoritățile au urmărit într-un mod sincer si coerent interese ce țineau de implementarea politicilor Statului în domeniu. Astfel, acestea nu au reușit să mențină un echilibru corect între interesele implicate.

Concluzie

: violare (unanim).

Articolul 41 – Nu este gata pentru decizie.

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Acest rezumat redactat de Grefă nu obligă Curtea.

Apăsați aici pentru

Notele de informare referitoare la jurisprudență

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012.

Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Această traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă Curtea, care, de altfel, nu își asumă nicio responsabilitate pentru calitatea acesteia. Ea poate fi descărcată din baza de date a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului HUDOC (

http://hudoc.echr.coe.int

) sau din orice altă bază de date căreia HUDOC i-a transmis acest document. Traducerea poate fi reprodusă în scopuri necomerciale cu condiția ca titlul cauzei să fie citat în întregime împreună cu indicația de mai sus privind drepturile de autor și referința la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei. Orice persoană care intenționează să utilizeze fragmente din prezenta traducere în scopuri comerciale este rugată să contacteze adresa următoare:

[email protected]

© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012.

The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be downloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (

http://hudoc.echr.coe.int

) or from any other database with which the Court has shared it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact

[email protected]

.

© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2012.

Les langues officielles de la Cour européenne des droits de l’homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut être téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (

http://hudoc.echr.coe.int

), ou de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut être reproduite à des fins non commerciales, sous réserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que de la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante :

[email protected]