ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3364/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 500 (CM) din 23

septembrie 2003, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de Sindicatul

Învățământ Preuniversitar Argeșean M., în contradictoriu cu Școala Uda și

Primăria Comunei Uda.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că,

potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003, organizațiile sindicale apără

drepturile membrilor lor. În îndeplinirea atribuțiunilor prevăzute la alin. (1)

au, conform art. 28 alin. (2) din lege, dreptul de a formula acțiune în

justiție în numele acestora, fără a fi nevoie de un mandat expres din partea

celor în cauză, dar, în speță, acțiunea a fost formulată de sindicat în nume

propriu și nu în numele membrilor săi.

Se reține că, reclamantul nu are calitate

procesuală activă, deoarece nu se poate deduce din cuprinsul acțiunii care sunt

membrii de sindicat ale căror drepturi salariale nu au fost respectate și în

numele cărora s-a formulat cererea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean M., care invocă greșita aplicare

a dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, omisiunea instanței de a se

pronunța asupra tuturor probelor administrate în cauză și aprecierea greșită a

acestora.

Susține recurentul că, din precizarea la acțiune

și tabelul nominal cu membrii de sindicat, rezultă că acțiunea s-a formulat în

numele membrilor de sindicat înscriși în tabelul depus la dosar și nu în nume

propriu, iar dreptul la formularea acțiunii este prevăzut de art. 28 din Legea

nr. 54/2003.

Recursul este întemeiat.

Raportat la actele depuse la dosar și la

dispozițiile înscrise în art. 28 din Legea nr. 54/2003, greșit prin hotărârea

recurată s-a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active a

sindicatului.

În prezenta cauză, titulari ai drepturilor

pretinse sunt membrii de sindicat, deoarece prin acțiune se cere ca pârâtele să

fie obligate să reactualizeze salariul de merit, sporul pentru titlul

științific de doctor, sporul de stabilitate, sporul pentru suprasolicitare

neuropsihică și indemnizația pentru funcția de diriginte, în conformitate cu

H.G. nr. 281/1993 privind salarizarea în sectorul bugetar, Legea nr. 128/1997

privind statutul personalului didactic și contractul colectiv de muncă, și să

plătească sumele cuvenite salariaților, începând cu data de 1 mai 2002.

Art. 28 din Legea nr. 54/2003, acordă însă

sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor membrilor

săi.

Textul dispune „Organizațiile sindicale apără

drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, statutele

funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele

individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu

ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de

jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători

proprii sau aleși.

În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.1

organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de

lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a

avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea

fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune

sau renunță la judecată.

Se constată că, prin lege, se recunoaște expres

sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor de natura

celor care fac obiectul cauzei, deoarece în acțiune se precizează că drepturile

pretinse decurg din legislația muncii și contractul colectiv de muncă.

Într-adevăr, reprezentantul trebuie să-și arate

calitatea în cererea pe care o face, indiferent de natura reprezentării, pentru

că, atunci când nu-și arată calitatea de reprezentant, este presupus că

lucrează în nume propriu.

În speță însă, sindicatul și-a arătat calitatea

de reprezentant legal al membrilor săi, întrucât cererea de chemare în judecată

este întemeiată pe art. 28 din Legea nr. 54/2003, iar în completarea acesteia

aflată la dosar, există precizarea că acțiunea s-a formulat în numele membrilor

de sindicat, pentru apărarea drepturilor salariale și se arată că membrii de

sindicat în numele cărora pârâtele au fost chemate în judecată sunt menționați

în tabelul anexat la cerere.

La dosar nu se află tabelul cu membrii de

sindicat, însă în cererea aflată la dosar se precizează că acțiunea s-a

formulat în numele membrilor de sindicat, salariați la Școala Uda.

În raport de aceste precizări și în lipsa unor

dovezi că membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea s-ar fi

opus la judecată, nu se putea reține lipsa calității procesuale active.

Prin urmare, constatându-se că motivele invocate

de recurent sunt întemeiate, se va admite recursul declarat de sindicat. Cauza

va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece tribunalul,

respingând acțiunea pentru lipsa calității procesuale active, nu a stabilit

starea de fapt, raportat la membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat

cererea și nu a avut în vedere că, deși salariații sunt reprezentați de sindicat,

ei stau în proces ca reclamanți, pentru că prin hotărârea judecătorească ce se

pronunță în cauză se stabilește existența sau inexistența drepturilor acestora.

De altfel, persoanele în numele cărora s-a

formulat acțiunea dispun asupra pornirii și continuării procesului de către

sindicat, întrucât în partea finală a art. 28 din Legea nr. 54/2003 este

stabilit dreptul acestora de a se opune sau de a renunța la judecată.

De aceea, în lipsa tabelului semnat de membrii

de sindicat în numele cărora s-a formulat acțiunea, instanța, care avea

suficiente elemente de identificare (salariați la Școala Uda), trebuia să

administreze probe pentru a stabili care este atitudinea lor procesuală,

deoarece problema inexistenței dreptului sindicatului de a porni acțiunea se

pune numai dacă membrii de sindicat se opun la judecată.

Prin urmare, instanța de trimitere va administra

probe în acest sens, iar dacă membrii de sindicat nu se opun la judecată, pentru

soluționarea cererii este esențial să se stabilească modul în care s-a făcut

calculul drepturilor salariale plătite acestora.

Pentru stabilirea împrejurărilor de fapt,

pârâtele trebuie să depună la dosar actele contabile care atestă calculul

sporurilor, adaosurilor și indemnizațiilor, deoarece numai pe baza acestor înscrisuri

se poate constata dacă s-au aplicat corect dispozițiile Legii nr. 128/1997 la

calcularea părții variabile a salariului pentru membrii de sindicat care nu se

opun la judecată.

De asemenea, vor fi administrate și alte probe,

apreciate de instanța de trimitere ca pertinente și concludente pentru

stabilirea situației de fapt, eventual o expertiză contabilă, urmând ca

expertul să verifice actele care atestă plățile făcute și să stabilească baza

de calcul la care s-au aplicat sporurile, adaosurile și indemnizațiile,

începând cu data de 1 mai 2002, pentru fiecare salariat. În ipoteza aplicării

procentelor la aceeași bază de calcul, expertul ar urma să calculeze sporurile,

adaosurile și indemnizațiile având în vedere faptul că în Legea nr. 128/1997

noțiunea de salariu de bază se regăsește sub două forme și să stabilească

eventualele daune produse fiecărui membru de sindicat în numele căruia s-a

formulat acțiunea.

Pentru considerentele arătate, conform art. 312

și art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, va fi casată sentința atacată

și se va trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea

casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean M. împotriva sentinței civile nr.

500/CM din 23 septembrie 2003 a Tribunalului Argeș, secția civilă.

Casează sentința atacată și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2004.