ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 206/2018

Decizia nr. 206/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești la data de 2 iulie 2015, sub nr. x/2015, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. partajul averii succesorale privind bunurile rămase la decesul defunctului D., decedat la data de 27 ianuarie 2014 cu ultimul domiciliu în comuna Dănciulești, județul Gorj, urmând să se stabilească masa bunurilor de împărțit, cotele ce li se cuvin în calitate de coindivizări și lichidarea stării de indiviziune privind atribuirea bunurilor ce i se cuvin.

Prin Sentința civilă nr. 963 din 12 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești, în Dosarul nr. x/2015, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A., decedată în cursul judecății, continuată de E. și B., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâtul C.. A fost omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic judiciar F. și a atribuit bunurile conform variantei B din raportul de expertiză: Lot reclamantă def. A. 1. Casă de locuit construită din cărămidă și lemn, acoperită cu tablă, compusă din 2 camere și sală închisă, cu suprafața de 29 mp; 2. Grajd-fânar construit din lemn, acoperit din tablă, cu suprafața de 15 mp. 3. Pătul-magazie pentru lemne construit din lemn, acoperit cu plăci din azbociment, cu suprafața de 9 mp; situate în comuna Dănciulești, sat Rădinești, județul Gorj.

A fost obligată la plata sultei pârâtului C. suma de 13.214,25 lei. Lot pârât C. A primit cu titlul de sultă suma de 13.214,25 lei de la lotul reclamantei def. A.. A fost respinsă cererea privind pasivul succesoral. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală, A fost respinsă cererea reconvențională, formulată de pârâtul-reclamant reconvențional C.. Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1035 lei către reclamantă.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Tribunalul Gorj, secția I civilă, prin Decizia nr. 1503 din 27 septembrie 2017, prin care au fost respinse apelurile formulate de apelanții reclamanți B. și E., atât împotriva Sentinței civile nr. 963 din 12 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești, în Dosarul nr. x/2015, cât și împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 20 ianuarie 2016, în contradictoriu cu apelantul-pârât C. și intervenienta G.. A fost respins și apelul formulat de apelantul pârât C., atât împotriva Sentinței civile nr. 963 din 12 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești, în Dosarul nr. x/2015, cât și a încheierii de admitere în principiu din data de 20 ianuarie 2016, în contradictoriu cu apelanții reclamanți B. și E. și în contradictoriu cu intimata intervenienta G.. Împotriva Deciziei nr. 1503 din data de 27 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, reclamanții B. și E. au declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Gorj, la data de 20 noiembrie 2017. Prin adresă, Tribunalul Gorj a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27 decembrie 2017 sub nr. x. Prin rezoluția din 28 decembrie 2017, s-a fixat termen la 25 ianuarie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului. La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente: Decizia supusă recursului a fost pronunțată de către tribunal, în apel, într-un litigiu având ca obiect partaj judiciar. Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa". Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a instanței supreme. Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc.

civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri. Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea conținutului expres al normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a acesteia, ajungându-se la crearea unei reguli noi de competență, prin adăugare la lege. Or, potrivit art. 122 C. proc. civ.: "Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod". Nici dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu conțin o formulare de principiu în sensul unei competențe de drept comun în materia recursului, care ar aparține instanței supreme. Astfel, potrivit textului menționat, "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Ca atare, norma art. 483 alin. (3) C. proc.

civ. are ca obiect de reglementare natura și scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate. În ceea ce privește obiectul, respectiv hotărârile ce pot fi cenzurate de instanța supremă, el se determină conform normei de competență stabilite de art. 97 pct. 1 C. proc. civ. Ca atare, potrivit dispoziției procedurale arătate, pentru a fi competentă instanța supremă în soluționarea recursului, este necesar să existe o hotărâre a curții de apel sau o prevedere expresă a legii în privința altor hotărâri. În speță însă, nu se regăsește niciuna dintre aceste ipoteze, fiind vorba despre o decizie pronunțată de tribunal în apel, în privința căreia nu există o dispoziție legala expresă atributivă de competență în favoarea instanței supreme.

Pe de altă parte, o asemenea competență nu este prevăzută de principiu nici în favoarea curților de apel, având în vedere că, potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă recursuri doar "în cazuri anume prevăzute de lege". În absența unei norme privind competența de atribuțiune pentru soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de către tribunale și neputând fi identificată o uzanță în sensul art. 5 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul aceluiași text se impune recurgerea la analogie și identificarea instanței competente în cauză "în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare". În acest context, sunt relevante dispozițiile art. 483 alin. (4) prima teză C. proc.

civ., conform cărora "În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată." Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluționează recursul împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în apel, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Această soluție legislativă se impune și în alte "situații asemănătoare", cum este cazul recursului declarat în prezenta cauză împotriva hotărârii pronunțate de către tribunal în apel.

În acest context, neexistând o legală învestire a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecata cauzei va fi declinată către Curtea de Apel Craiova, căreia îi aparține competența, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat decizia în apel.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Declină competența de soluționare a recursului formulat de către reclamanții B. și E. împotriva Deciziei nr. 1503 din data de 27 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018. Procesat de GGC - CL