ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2784/2018

Asupra recursului de față;

Prin Sentința civilă nr. 6212 din 10 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2008, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată precizată formulată de A. S.A. împotriva pârâtelor B., o societate cu sediul în Panama și C., o societate cu sediul în Insulele Virgine Britanice și a constatat inexistența dreptului pârâtelor de a primi despăgubiri, având în vedere nerespectarea de către acestea a obligațiilor contractuale asumate prin polița de asigurare Casco AFM nr. x.

Împotriva acestei sentințe C. a formulat contestație în anulare, invocând nelegalitatea procedurii de citare.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă prin sentința civilă nr. 3098 din 20 mai 2016 a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea C. împotriva Sentinței civile nr. 6212 din 10 decembrie 2014 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin Decizia civilă nr. 364 A din 20 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, a anulat apelul declarat de C. împotriva acestei Sentinței civile nr. 3098 din 20 mai 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant și a respins cererea de obligare la cheltuieli de judecată.

În argumentarea acestei decizii, instanța de apel,a reținut, în esență, că la dosar nu există un contract de asistență juridică încheiat între societatea de avocați și apelanta în cauză, cum se menționează în împuternicirea avocațială, astfel că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii de apel și devine incidentă sancțiunea prevăzută de art. 82 alin. (1) C. proc. civ., respectiv anularea cererii.

Împotriva acestei decizii C. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat, în esență, că soluția instanței de apel este greșită, întrucât aceasta a omis faptul că dl. D. a fost numit în calitatea de reprezentant al C. la data de 7 iulie 2016, așa cum rezultă din extrasul din registrul Comerțului BVI, ulterior datei de 14 aprilie 2016, data la care a fost semnat mandatul societății de avocatură, respectiv actul adițional nr. 1 din 14 aprilie 2016, la contractul de asistență juridică nr. x/2016.

Recurenta susține că la data semnării respectivului mandat, dl. E. avea calitatea de reprezentant al C., iar apelul a fost înregistrat la Tribunalul București la data de 13 iunie 2016, tot anterior numirii lui D. în calitate de reprezentant legal al societății.

Mai mult, susține recurenta, ulterior numirii dl. D., în calitate de reprezentant al C., a confirmat mandatul societății de avocatură de a reprezenta apelanta, cu putere și autoritate depline, în fața instanțelor române de toate gradele în Dosarul nr. x/2016.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata A. S.A. a solicitat, în principal, anularea recursului, în subsidiar, admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, iar pe fond, respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Analizând excepția lipsei calității de reprezentant a F. în această etapă a recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, din certificatul constatator depus la dosar, rezultă că reprezentantul legal al C. era dl. G. din 7 iulie 2016, care a ratificat și confirmat contractul de asistență juridică nr. x/2016 și actul adițional nr. 1 din 14 aprilie 2016 încheiat cu F. și semnate de fostul reprezentant al societății domnul E.

Astfel încât, în această etapă procesuală a recursului, F. are calitatea de reprezentant al recurentei C., iar excepția lipsei calității de reprezentant va fi respinsă.

În ce privește excepția nulității recursului, invocată de către intimata A. S.A., se constată că este nefondată urmând a fi respinsă, motivat de faptul că în argumentarea recursului există critici de nelegalitate ce pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susținerea recurentei potrivit căreia soluția instanței de apel este greșită întrucât aceasta a omis faptul că dl. D. a fost numit în calitatea de reprezentant al C. la data de 7 iulie 2016, ulterior datei de 14 aprilie 2016, data la care a fost semnat mandatul societății de avocatură, va fi înlăturată.

Conform art. 82 alin. (1) C. proc. civ., când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar dacă acestea nu se acoperă cererea va fi anulată.

Potrivit art. 151 alin. (4) C. proc. civ., reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor.

Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2017, instanța de apel a pus în vedere apelantei să facă dovada calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de apel și să depună la dosar împuternicirea avocațială.

Ca urmare a neîndeplinirii obligației impuse, instanța de apel la termenul din 9 septembrie 2016 a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 1551 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de apel.

Ulterior apelanta a depus la dosar contractul de asistență și reprezentare juridică, certificatul constatator al C. și împuternicirea avocațială, iar din certificatul constatator reieșea că din data de 7 iulie 2016 reprezentantul societății era domnul D., iar contractul de asistență juridică era încheiat cu domnul E., fără a exista dovada că anterior acestei date, respectiv la data declarării apelului, societatea era legal reprezentată de E.

Astfel, se constată că în cadrul apelului, nu a fost depusă ratificarea și confirmarea reprezentării societății C. de către F., semnată de către dl. G., înscris ce a fost depus în etapa procesuală a recursului.

Înscrisul prin care domnul G. ratifică și confirmă mandatul acordat de către domnul E. nu are dată certă pentru a stabili dacă exista în perioada judecării apelului.

Față de această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel analizând înscrisurile aflate la dosar la momentul soluționării căii de atac, a apreciat în mod corect că în cauză devin incidente dispozițiile art. 82 alin. (1) C. proc. civ. dispunând anularea apelului ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de C.

Constatând culpa procesuală a recurentei C. în declanșarea litigiului de față, în raport de cererea formulată de intimata S.C. A. S.A., urmează a aplica dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și a obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată, potrivit înscrisurilor doveditoare, respectiv factura și extrasul de cont, aflate la filele 163 - 164 dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității de reprezentant.

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C. împotriva Deciziei civile nr. 364 A din 20 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă recurenta C. la plata sumei de 21.676,56 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C. A. S.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2018.

Procesat de GGC - MM