ÎCCJ, Decizia nr. 141/2021

Asupra admisibilității în principiu a recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 213 din 7 octombrie 2019, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2019.

Instanța de judecată a reținut, în esență, că prin decizia împotriva căreia a fost exercitată cererea de revizuire a fost respinsă contestația în anulare declarată de aceeași parte, care, deci, nu evocă fondul pricinii.

Împotriva deciziei nr. 23 din 27 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2019, revizuentul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 din C. proc. civ.

Conform art. 493 din C. proc. civ., în cauză, s-a efectuat procedura de filtrare a recursului, întrucât procesul a fost început la 02.12.2014, astfel că nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care au fost abrogate dispozițiile art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat în sensul că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, prin încheierea din camera de consiliu de la 15 februarie 2021, a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, actul fiind comunicat recurentului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea în condițiile legii a respectivei căi de atac. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

În cauză, recursul este exercitat împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători s-a pronunțat asupra unei cereri de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Cum decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2020, ce face obiectul recursului, a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, ca instanță de revizuire și este definitivă, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. și de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători", întrucât hotărârea recurată nu s-a dat asupra unei cereri de revizuire pentru hotărâri potrivnice și nu este pronunțată de către una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Mai mult decât atât, decizia nr. 213 din 7 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, ce a făcut obiectul cererii de revizuire respinse prin decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2020 a aceleiași instanțe, atacată cu recurs, a vizat o hotărâre pronunțată în procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., hotărâre care, potrivit prevederilor legale menționate, nu este supusă niciunei căi de atac.

Rezultă, așadar, că decizia recurată nu poate forma obiectul recursului, întrucât recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale și legale citate mai sus, prin raportare la principiul legalității căii de atac reglementate de norma procesuală.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Completul de filtru va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 23 din 27 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședința publică din 12 aprilie 2021.