ÎCCJ, Decizia nr. 171/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 387 din data de 15 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac formulate de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 88 din 23 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, secția penală, a instanței supreme a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care instanța soluționează contestația privind durata procesului penal nu este supusă niciunei căi de atac.

S-a constatat că, în cauză, prin încheierea penală atacată, în baza art. 4885 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal vizând Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, formulată de contestatorul A., astfel încât secția penală a instanței supreme a reținut că, potrivit prevederilor mai sus menționate, aceasta nu poate fi supusă niciunei căi de atac (oricare ar fi felul acesteia).

În aceste condiții, față de dispozițiile art. 4886 alin. (7) C. proc. pen. s-a constatat că A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale și, ca atare, nu este admisibilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea recursului promovat de petentul A., constată că acesta este inadmisibil și va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Dându-se eficiență principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Astfel, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casație"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

În prezenta cauză, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 387 din data de 15 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată împotriva încheierii penale nr. 88 din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Prin această din urmă încheiere (Încheierea nr. 88 din 23 februarie 2021) a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de același petent privind durata procesului penal vizând Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, secția penală.

Or, potrivit art. 4886 alin. (7) C. proc. pen. "Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac."

Așadar, încheierea de respingere a contestației privind durata procesului cât și deciziile pronunțate în căi de atac succesive formulate împotriva acesteia au caracter definitiv, nemaiputând face obiectul unor alte căi de atac.

Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat, în condiții nereglementate de C. proc. pen., recurs (cale de atac, de altfel, nepermisă de C. proc. pen., care prevede recursul în casație posibil a fi formulat strict pentru motive de nelegalitate) împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 387 din data de 15 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 387 din data de 15 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iunie 2021.

GGC - GV