ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 709/2020

Ședința publică din data de 11 martie 2020

asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A., susținând în primul rând, că nu s-a ținut cont de cele cerute în dosar, iar în al doilea rând, că actul nu este semnat.

A înțeles a se prevala, în susținere, de art. 426 și 427 C. proc. civ. și de prevederile Regulamentului de ordine interioară al instanțelor.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 12 noiembrie 2019, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La 6 ianuarie 2020 a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar la data de 7 ianuarie 2020, Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părții, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Înscrisul depus de recurent la 22 ianuarie 2020, intitulat "revizuire" la raport, prin care s-au reluat în totalitate susținerile din recurs a fost atașat dosarului ca reprezentând punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din 13 februarie 2020 s-a acordat termen la 11 martie 2020, pentru soluționarea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, în speță, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul susținând că nu s-a ținut cont de cele cerute (fără indicarea în concret a textului de lege încălcat de curtea de apel) și invocând pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de ședință ce i-a fost comunicat (lipsa semnăturilor).

Se reține, în aceste condiții, că recurentul nu a dedus judecății critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. și prin care să arate în ce mod, concret, este eronat raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței.

Ca atare, motivele de recurs ridică o problemă de încadrare, cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., deoarece motivarea recursului nu se raportează la măsura adoptată de instanță și nu arată în ce ar consta nelegalitatea unei astfel de măsuri.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ., se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a încheierii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 martie 2020.