ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2438/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A., susținând că actul nu este semnat.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 9 iulie 2020, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La 10 septembrie 2020 a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părții, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod și a acordat termen la 18 noiembrie 2020, în camera de consiliu, fără citare părți.

Înscrisul depus de recurent la 21 septembrie 2020, intitulat "revizuire" la raport, prin care s-au reluat în totalitate susținerile din recurs a fost atașat dosarului ca reprezentând punct de vedere la raport.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, în speță, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurentul limitându-se a invoca pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de ședință ce i-a fost comunicat (lipsa semnăturilor).

Se reține, în aceste condiții, că recurentul nu a dedus judecății critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. și prin care să arate în ce mod, concret, este eronat raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței.

Ca atare, motivele de recurs ridică o problemă de încadrare, cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., deoarece motivarea recursului nu se raportează la măsura adoptată de instanță și nu arată în ce ar consta nelegalitatea unei astfel de măsuri.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ., se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a încheierii atacate.

În cauză, se observă și incidența dispozițiilor art. 12 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți".

Exercitarea unui drept subiectiv civil cu încălcarea principiilor exercitării sale, cu nesocotirea legii și a moralei, cu rea-credință și cu depășirea limitelor sale, se circumscrie noțiunii de abuz de drept.

Se înscrie în sfera abuzului de drept procesual demersul părții care urmărește, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în disonanță cu scopul procesului, care constă în soluționarea justă și cu celeritate a cauzelor.

Se constată astfel că recurentul A. are un număr foarte mare de cauze înregistrate pe rolul Înaltei Curți (1307 la data judecării prezentei cereri), stereotip și inform redactate, care nu urmăresc să deducă judecății drepturi disputate, față de soluțiile pronunțate în toate aceste dosare de suspendare a judecății pentru lipsă părți. Atare cereri, private de elementele de fapt și de drept necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu pot fi reținute decât ca fiind rezultatul exercitării abuzive a drepturilor procesuale.

În acest context, având în vedere prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., care reglementează posibilitatea sancționării faptei de a introduce, cu rea-credință, cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice, urmează a aplica recurentului o amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva încheierii din 18 iunie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Aplică recurentului amenda judiciară în cuantum de 1.000 RON, conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicarea hotărârii în ceea ce privește amenda judiciară.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2020.