ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5295/2018

Ședința publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la 29 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul Municipiul Slatina, prin Primar a solicitat obligarea în solidar a pârâtelor Asociația de Proprietari nr. GA14B și A. la plata sumei de 649,25 RON, reprezentând cota de contribuție pentru lucrările de reabilitare termică la imobilul aparținând pârâtei A., precum și a majorărilor de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969 și art. 1039 C. civ. din 1864 și O.U.G. nr. 18/2009.

Prin sentința civilă nr. 907/2018 din 26 februarie 2018, Judecătoria Slatina a admis în parte cererea formulată;le-a obligat pe pârâte în solidar la plata către reclamant a sumei de 503,82 RON, reprezentând avans reabilitare și debit pentru anii 2015 și 2016, precum și a dobânzii legale aferente debitului, calculată de la data scadenței și până la data plății efective; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul Municipiul Slatina, prin Primar a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 567/2018 din 20 iunie 2018, Tribunalul Olt, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, prin care a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Olt la 25 iulie 2018.

Tribunalul Olt a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat lpe rolul secției a II_a Civile la 31 august 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 567/2018 din 20 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Olt este Curtea de Apel Craiova, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant Municipiul Slatina, prin Primar, împotriva deciziei nr. 567/2018 din 20 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.